Florin Epure, directorul Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniul Cultural Naţional Vâlcea, trage un semnal de alarmă în privinţa stării de degradare a bisericilor de lemn din judeţul Vâlcea, clasate în Lista Monumentelor Istorice. În curând, va fi editat un album în acest sens, care poate va mişca şi autorităţile pentru a lua măsuri.
În preajma sărbătorilor, locaşele de cult sunt cel mai des vizitate, iar neregulile ies cu atat mai mult în evidenţă în această perioadă. Florin Epure, directorul Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniul Cultural Naţional Vâlcea, trage un semnal de alarmă în privinţa stării de degradare a bisericilor de lemn din judeţul Vâlcea. Pentru promovarea acestor inestimabile valori, dar şi pentru a atrage atenţia oficialităţilor în privinţa situaţiei dificile cu care se confruntă anumite biserici, Direcţia pentru Cultură va edita un album care se va numi „Bisericile de lemn din judeţul Vâlcea”. „Din 800 de coduri de obiective din Lista Monumetelor Istorice, 88 sunt biserici de lemn, clasate în Lista Monumetelor Istorice, dintre care trei sunt de categoria A, construite într-o perioadă cuprinsă între secolul al XVI-lea şi până la Primul Război Mondial. Valoarea lor, în ansamblu, este inestimabilă pentru cultura românească. Ele fac parte integrantă şi definitorie din identitatea naţională. Unele biserici de lemn au fost chiar completate cu catapetesme, altare sau pridvoare de zid. Ele constituie zestrea cea mai de preţ a vâlcenilor, alături de marile mănăstiri şi schituri.”, a declarat Florin Epure.
Cea mai veche biserică a primit finanţare
Cea mai veche biserică de lemn din Vâlcea, dar şi cea mai timpurie, cunoscută la sud de Carpaţi, este Biserica cu hramul “Cuvioasa Paraschiva” din satul Mariţa, comună Vaideeni, construită între anii 1556-1557. Încadrată în categoria „bisericilor care râd”, în anul 2008 a primit Avizul Ministerului Culturii pentru următoarele lucrări: refacerea fundaţiilor şi elevaţiilor, ridicarea pe verticală a tălpilor de lemn, tratament chimic preventiv pentru stoparea atacului biologic, refacerea pardoselilor din stejar în pronaos şi cărămidă în naos, refacerea acoperişului de şiţă, curăţarea materialului lemons, refacerea instalaţiei electrice, trotuar perimetral. A fost cuprinsă în proiectul iniţiat de Ministerul Culturii şi Cultelor, pentru restaurarea a “16 biserici de lemn” din ţară şi a primit finanţare. La Muzeul Satului Vâlcean de la Bujoreni au fost transferate şi salvate trei biserici de lemn: „Adormirea Maicii Domnului” din Mângureni, comuna Nicolae Bălcescu (1785), „Intrarea în Biserică” din satul Mreneşti, comuna Creţeni (1771), adusă în anul 2004, şi “Sfântul Nicolae” din cătunul Angheleşti, comuna Pietrari (1737), în curs de montare.
Acoperişul bisericii din satul Şuieşti riscă să cedeze
Pe lângă cele trei biserici mai sunt şi altele care necesită de urgenţă reabilitări. Condiţiile de conservare a bisericilor de lemn sunt de multe ori greu de suportat de bugetul local. Restaurările conduse de specialişti sunt, la rândul lor, foarte scumpe şi de multe ori exagerate. Biserica din satul Şuieşti, comuna Stăneşti (1748), mutată din satul Gâlgău, judeţul Sălaj, în anul 1950, de Patriarhul Iustinian Marina, se află în stare proastă de conservare. Biserica de lemn a fost ridicată în vatra veche a satului Gâlgău, conform tradiţiei, în anul 1658. Există pericolul ca acoperişul din şiţă şi unele părţi din structura de rezistenţă să cedeze în scurt timp. În luna noiembrie 2009, Consiliul Judeţean Vâlcea a organizat licitaţia publică pentru lucrările de intervenţie de urgenţă la trei biserici de lemn din Vâlcea, dintre care una este cea de la Urşi. Biserica de la Urşi primeşte, conform autorizaţiei de construire, suma de 18.000 de euro, necesari intervenţiei de urgenţă, dar la licitaţie nu se prezintă nimeni, în consecinţă, fondurile nu sunt folosite şi se întorc la bugetul de stat. În iunie 2010, bolta bisericii s-a prăbuşit.
Biserica „Cuvioasa Paraschiva” din Măgureni, abandonată
Biserica cu hramul „Cuvioasa Paraschiva” din Măgureni, comuna Guşoeni, a fost ridicată în 1766. În forma ei actuală, îmbrăcată în picturi murale exterioare şi interioare în tradiţie neoclasică, specifice spiritului de modernizare din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi din primele decenii ale secolului al XX-lea, este rezultatul renovărilor de la 1887, cu reveniri semnificative în 1931. Se distinge drept una dintre primele biserici de acest fel ridicate în Vâlcea, proiectată de un arhitect, care a servit apoi drept model altor biserici din zonă. Starea precară de astăzi se datorează abandonării ei în ultimele decenii, fiind înlocuită în rostul ei de spaţiu de cult de o nouă construcţie de zid din apropiere. Biserica având hramul „Cuvioasa Paraschiva” din Sineşti, ctitorită în anul 1746 de preotul Stanciu şi diaconul Ilie Nedelcu, a fost extinsă în prima jumătate a secolului al XIX-lea. La 12 septembrie 2004, biserica a fost grav avariată de un incendiu. Astăzi, se mai pot vedea numai ruinele zidurilor. Nici până acum nu s-au găsit totuşi soluţii pentru refacerea ei. „Acestea sunt doar câteva dintre bisericile de lemn aflate în suferinţă, care aşteaptă urgente lucrări de consolidare şi restaurare, altfel, în câţiva ani, se vor pierde. Vă rog să fiţi solidari cu instituţia noastră şi cu deţinătorii acestor valori ale artei lemnului în efortul de a găsi soluţii pentru atragerea de investiţii pentru reabilitarea lor.”, a mai adăugat directorul Florin Epure.
Ramona BĂLTEANU
Florin Epure, directorul Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniul Cultural Naţional Vâlcea, trage un semnal de alarmă în privinţa stării de degradare a bisericilor de lemn din judeţul Vâlcea, clasate în Lista Monumentelor Istorice. În curând, va fi editat un album în acest sens, care poate va mişca şi autorităţile pentru a lua măsuri.
