În comuna Măldăreşti, cele mai cunoscute obiective turistice sunt Culele Duca şi Greceanu, ambele fiind monumente de arhitectură, care datează din secolul al XII-lea, respectiv secolul al XVIII-lea. În aceeaşi zonă se mai află şi Casa Memorială Duca. Aceasta funcţionează, în prezent, ca muzeu de arhitectură. Un alt obiectiv turistic de mare importanţă este Biserica Sfântul Nicolae, Sfântul Gheorghe şi Sfinţii Voievozi. Complexul Muzeal Măldăreşti a fost organizat într-un cadru natural pitoresc şi reuneşte Culele Greceanu, Duca, precum şi Casa Memoriala I. G. Duca, toate fiind monumente deosebite ale arhitecturii româneşti, în care se împletesc armonios elemente ţărăneşti din zonă cu elemente ale unor construcţii cu caracter de fortificaţii.

Tradiţia, importantă la Măldăreşti

Există locuri cu o rezonanţă aparte, care, prin însemnătatea lor, rămân vii şi constituie o mărturie veritabilă în faţa trecerii timpului. Aici, tradiţiile se păstrează cu sfinţenie, fiind presărate de monumente istorice care vorbesc de la sine, creând o punte peste timp, transmiţând mai departe identitatea locuitorilor. Astfel de locuri sunt peste tot în România, puţin cunoscute de cei din exterior, dar apreciate de cei care au fost împuterniciţi să le apere şi să le conserve în viitor. În zone din Oltenia şi din Muntenia, case vechi încă mai amintesc de perioadele în care otomanii prădau şi distrugeau tot ce le ieşea în cale. Cetele de turci năvăleau pe aceste teritorii, înfricoşând şi punând pe fugă boieri, săteni sau negustori. Împotriva asupririi, sătenii şi-au transformat casele în mici fortăreţe. Aceste gospodarii de război, numite cule, dăinuiesc, impunătoare, străjuind pe versanţii dealurilor. Mici cetăţi croite pentru nevoile unei familii, înalte, cu ziduri văruite şi străpunse de metereze, culele îmbină elemente arhitecturale boiereşti cu trăsăturile ţărăneşti. Construite într-un mod inedit, acestea contopesc simţul artistic cu îndemânarea meşteşugărească, rezultatul fiind original, diferit la fiecare casă.
Cuvântul culă provine din limba turcă, „kula” fiind un termen care s-ar traduce prin turn. De fapt, culele sunt construcţii fortificate, specifice Olteniei şi zonei de vest a Munteniei. Potrivit spuselor primarului Dragu, culele au fost construite începând cu secolul al XVII- lea de boieri, pentru a se apăra de atacurile turcilor de la Dunăre. Se caracterizează prin beciul solid, scări interioare, camere simple cu podele curate şi grinzi de lemn. Sunt construite din piatră solidă şi vopsite în alb, un alb orbitor: „Cula Duca este cea mai nouă dintre cele două, a fost construită în anul 1812 de Gheorghiţă Măldărescu. Există o inscripţie la etajul superior cu anul 1827. De fapt, acesta este anul executării structurilor, realizate dintr-un amestec din var stins, praf de marmură şi praf de cretă. Sunt ornamente noi pentru arhitectura culelor. În 1907, un urmaş al familiei Măldărescu a vândut cula lui I. G.. Duca, şi de atunci aceasta a fost cunoscută sub numele de Cula Duca.”, a povestit primarul din Măldăreşti. Pasiunea pentru tradiţii şi pentru frumuseţea autentică a meşteşugurilor zonei îl determină pe proprietar să înfrumuseţeze cula cu „tot felul de candele de argint şi căldăruşi de aramă spânzurate de tavane, din care atârnă flori; pe pereţi sunt înşirate farfurii lucrate de ţărani, icoane vechi adunate de pe la bătrânii satelor, prosoape, cruci, sfeşnice cumpărate de prin bâlciuri îndepărtate; pe podea şi pe scaune sunt întinse într-o neregulă plăcută tot felul de scoarţe, lăicere şi covoare vechi". Atmosfera şi aspectul de acum ale Culei Duca nu diferă foarte mult de descrierea din anul 1912. Aici se încearcă organizarea unei expoziţii permanente, care să reflecte viaţa de zi cu zi a începutului de secol. De asemenea, Casa Memoriala I. G. Duca te întâmpină cu liniştea şi lumina caselor ţărăneşti. A fost construită de marele politician în anul 1912, pentru a fi folosită drept casă de vacanţă. Exteriorul este plăcut, armonia proporţiilor fiind desăvârşită. Interiorul impresionează prin încăperi sobre, dar şi intime, în acelaşi timp. Totul este modest construit şi mobilat, dar cu un extraordinar bun gust. Mobilierul vechi este de o valoare inestimabilă.
Cele două cule atât de bine integrate peisajului natural, Casa Memorială I. G. Duca şi Biserica cea veche reprezintă locul potrivit pentru un popas de weekend, dar şi pentru o incursiune în istoria frumoasă şi încă nedescoperită a Olteniei. Nu trebuie ocolită nici vechea biserică, cea care răsare dintre flori şi cruci de piatră. A fost construită în anul 1790 şi împodobită cu picturi exterioare de Olga Greceanu. Este frumoasă şi senină, iar de aici se văd cele două case albe, impunătoare şi strălucitoare în soarele zilelor de vară.

Cula Greceanu a fost retrocedată

Situaţia culelor de la Măldăreşti este una aparent dificilă, acestea fiind retrocedate de mai multe ori către presupuşi moştenitori. Potrivit spuselor primarului Dragu, Cula Greceanu a fost dată spre folosinţă statului de fostul proprietar, Anghel Ileana Emilia: „În momentul de faţă, există un contract de concesionare a obiectivului către Consiliul Judeţean. Nu ştiu care mai este situaţia, dar ştiu că au existat probleme cu plata din partea Consiliului Judeţean.”, a precizat primarul. Cula Duca şi Casa Memoriala I. G. Duca se află deja în patrimoniul Consiliului Judeţean: „Imobilul aparţine, în prezent, domeniului public al judeţului Vâlcea, face parte din patrimoniul cultural-naţional şi figurează pe lista monumentelor istorice. Fusese deja donat statului, în1970, de Nadia Duca, proprietarul de drept al culei.”, a mai a adăugat primarul Dragu. Casa Memorială a fost revendicată de diverşi presupuşi moştenitori ai lui I.G. Duca, dar cererile au fost respinse pe rând, dovedindu-se false: „Acum există un proces cu o oarecare Rocas din Franţa, o presupusă moştenitoare, proces care se află la Curtea Supremă de Justiţie şi care se desfăşoară între Consiliul Judeţean, Prefectură şi acea doamnă, Rocas.”
Ramona BĂLTEANU