|
EDITORIAL: Vlad Tepesul stirb al anului 2012, o eventuala surpriza electorala |
|
Data publicarii: 29-01-12 |
 de Mihai ROMAN
Goana după putere naşte monştri, şi la Putere, dar şi în Opoziţie. Traian Băsescu nu mai are aceleaşi interese cu PDL, iar acum este în căutarea unei alte formaţiuni politice pe care să o cârmuiască şi să o „ducă la mal” până în 2014. În discursul său, Băsescu a spus clar că va oferi oamenilor tot ce vor, mai puţin demisia sa, iar acest lucru nu înseamnă altceva decât sacrificarea sigură a PDL, în avantajul preşedintelui. În acest moment, primul obiectiv al lui Băsescu este să nu cumva să cadă în apă înaintea echipajului şi a pasagerilor, iar ulterior, după eşuarea politică după modelul „Costa Concordia”, Traian Băsescu mai are o singură şansă, şi anume comandarea „navei” din umbră, de pe ţărm, eventual, lăsând în prim plan un alt gen de politician care să şocheze şi să atragă prostimea de votanţi, capabil să-i prostească şi pe cei care se află acum în Piaţa Universităţii. Unii ar spune că această formaţiune pe care o pregăteşte Băsescu este Mişcarea Populară sau UNPR, dar, culmea, potrivit sondajelor, prostimea este mult mai atrasă de Vlad Ţepeşul ştirb al momentului, alias DD OTV. Individul este deja cultivat la posturile care au mai rămas încă fidele Puterii şi îşi dă deja cu părerea despre UNPR, bunăoară, pe care îl vede plecat de la guvernare. Diaconescu vrea să pară acum exact inversul Puterii actuale, dar, ţinând cont de faptul că a sprijinit asiduu PDL la alegerile trecute şi nici în discursurile sale de acum nu prea atinge subiectul Băsescu – Boc, ci critică mai ales actuala Opoziţie, postură destul de rar întâlnită pentru un candidat „proaspăt” la alegeri, este posibil ca scoaterea lui în scenă şi lozincile fără cap şi coadă, cum este cea potrivit căreia Diaconescu se vrea a fi un Vlad Ţepeş al anului 2012, ridică multe semne de întrebare, mai ales că seamănă izbitor cu sloganul lui Băsescu, care promitea solemn să demaşte corupţii. Cum a strâns DD-ul omniprezent pe ecran o avere fabuloasă fără să-l întrebe nimeni nimic, în condiţiile în care este ştiut că nici o afacere nu se învârtea fără ca rotiţele să fie unse de PDL, iar atunci când a fost dus la DNA nu a făcut prea mulţi pureci pe acolo sunt argumente în favoarea ipotezei unei legături destul de strânse cu Traian Băsescu, legătură care este posibil să implice şi o presiune cu dosare exercitată asupra DD-ului. Preşedintele, probabil, nu a luat până acum o decizie finală în sensul alegerii viitorilor discipoli, pentru că este foarte clar: nu îşi va pune niciodată pielea la saramură pentru PDL, mai ales că interesele politice sunt acum divergente între el şi formaţiunea care seamănă din ce în ce mai mult cu flota pe care Băsescu a reuşit să o gestioneze exemplar pe vremea când era ministru la Transporturi.
În timp ce Băsescu vrea alegeri cât mai târziu, fiind hotărât să îşi
ducă mandatul până la capăt, pentru PDL poate că ar fi bine ca alegerile
să fie la termen, altfel riscând să aibă soarta PNŢCD-ului. În această
condiţie, următoarea mişcare a preşedintelui este sacrificarea lui Emil
Boc, dar nu neapărat şi sacrificarea Guvernului, deşi se bazează în
continuare pe sprijin din partea UNPR şi PDL pentru a nu se dizolva
Parlamentul, urmând ca apoi să plece primul de pe vaporul în curs de
scufundare şi să se agaţe de cea mai mare dintre şalupele din preajmă,
evident, cu excepţia PSD şi PNL. Că această şalupă va fi PP-DD, UNPR sau
Mişcarea Populară, asta rămâne de văzut. Meciul se joacă însă în
continuare, iar cel mai dezavantajat rămâne PDL, în ciuda faptului că
popularitatea preşedintelui a scăzut îngrijorător. Cel de-al doilea este
mult mai sigur că rămâne la butoane, sacrificând Guvernul, în timp ce
PDL va fi primul aruncat peste bord. Soluţia pentru actuala putere pare
să fi rămas una singură: recunoaşterea greşelilor în faţa populaţiei,
delimitarea de Traian Băsescu, urmată de demisia din Parlament, şi
sprijinirea pe faţă a acţiunilor USL, eventual, printr-o migrare
politică masivă. Problema României rămâne însă: nimeni nu ştie de unde
vom plăti uriaşele dobânzi la o datorie publică ajunsă la o sută de
miliarde de euro, de unde vom plăti datoria în sine, cum o vom rostogoli
în condiţiile în care dobânzile cresc exponenţial. Este previzibilă o
explozie socială, oricare ar fi formaţiunea ajunsă la Putere, iar
soluţia pentru viitor este una singură: cine va fi la butoane va trebui
să promoveze munca şi onestitatea clasei politice, nu hoţia pe faţă din
bani publici.
|
SCRIEŢI UN COMENTARIU
|
|
|
Editoriale 
