Demersurile de reabilitare, îngreunate din lipsa de interes a autorităţilor.

Bisericuta - monument istoric Buna Vestire de la Popeşti este la un pas de a se transforma în ruină, deşi are o însemnătate istorică şi culturală inestimabilă. În prezent, lăcaşul de cult mai este susţinut doar prin câţiva pari, acoperişul fiind pe cale să se prăbuşească. Preotul paroh din satul Urşi a făcut toate demersurile necesare începerii lucrărilor de restaurare a monumentului, dar operaţiunile de salvare a bisericuţei nu au început din cauza birocraţiei şi a lipsei de bani.

Veche de peste 230 de ani

În Popeşti, la hotarul satului Urşi cu cel al Cuceştilor, pe malul stâng al Luncavăţului, se află o bisericuţă din stejar, un locaş de cult unic, atât prin prezenţa sa în această parte a judeţului Vâlcea, cât şi prin originalitatea picturilor seculare de pe pereţi. Câţiva brazi înalţi străjuiesc în tăcere istoria acestui lăcaş, istoria românilor care s-au creştinat prin botez şi s-au unit prin cununie, s-au rugat, s-au spovedit şi s-au împărtăşit păşind peste acest prag sfinţit într-o lume a tainelor divine. Bisericuţa este construită din bârne groase de stejar, pe o temelie din piatră, iar acoperişul este din şindrile de brad. Monumentul este compus dintr-o sală mică, sprijinită de stâlpi în faţă, pronaos, naos şi altar. Potrivit vechilor documente descoperite de istorici în urmă cu câteva zeci de ani, se pare că bisericuţa a fost construită în 1775 pe moşia lui Ion Tilcoveanu, de Ion Danciu şi Popa Constantin, „doi români creştini din Urşi-Cuceşti”. Un alt document, mult mai vechi, „de la Mircea, fiul lui Mihnea I, din anii 1509”, pomeneşte de bisericuţa de pe moşia Cuceşti care, pe la 1730, ajunge în posesia lui Teodosie Monahul şi care, la rândul său, o dăruieşte Mănăstirii Arnota, pe la 1742.

Ultima reparaţie capitală, în urmă cu 160 de ani

Un mare necaz se abate peste localnicii din Urşi prin 1849-1850, când bisericuţa din lemn este grav avariată în urma unui cutremur. Din acel moment, din cauza stricăciunilor majore provocate, bisericuţa nu mai este folosită pentru slujbe. Pentru a reda credincioşilor posibilitatea de a participa din nou la slujbele religioase, preotul Nicolae, zis Mititică, localnic de peste apa Luncavăţului, în „Ponor”, ia iniţiativa de a repara monumentul. Astfel, cu ajutorul enoriaşilor, preotul restaurează complet bisericuţa, redând-o comunităţii. Dat fiind că, în anul 1913, în satul Urşi a fost ridicată o nouă biserică, cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul”, bisericuţa din lemn a fost închisă şi, de atunci, este folosită doar ca paraclis în cimitirul parohiei. Până acum câţiva ani, aici se oficiau încă slujbe de înmormântare şi de pomenire a morţilor. Ultima reparaţie parţială a acoperişului a fost făcută în anul 1943, când şindrila a fost înlocuită sau completată în porţiunile în care era distrusă. În prezent, după aproape 160 de ani de la ultima intervenţie capitală, bisericuţa  se află într-o stare deplorabilă şi numai stâlpii de susţinere montaţi de localnici o împiedică să se prăbuşească.

Fresce unice în ţară

Pe peretele din faţa bisericii, deasupra uşii, a mai rămas scris un fragment de inscripţie în litere chirilice care dovedeşte vechimea şi importanţa istorică a monumentului: „Această sfântă şi dumnezeiască Biserică, care se prăznuieşte cu Hramul Buna Vestire şi Sfântul Arhanghel Mihai, din temelii a fost făcută de ctitorii vechi ale căror nume sunt scrise în pomelnic. Şi, ajungând în dărăpănare, s-au sculat într-ajutor creştinii de au pus-o pe temelie şi au acoperit-o cu zugrăveală.” Vârsta şi catastrofele naturale care s-au abătut peste vechea biserică au făcut ca pictura să se deterioreze în mare parte. Sfinţii înfăţişaţi pe pereţii monumentului au fost pictaţi în ulei, pe tencuială „crudă”, amestecată cu câlţi de cânepă, aplicată direct pe bârnele din stejar încrustate cu securea sau dalta. Personajele care alcătuiesc scenele biblice reprezentate în fresce (sfinţi, prooroci, îngeri), precum şi alte personaje singulare (unul dintre ctitori - Nicolae Milcoveanu, ostaşi, ţărani lucrând pământul, dregători domneşti etc.), sunt reprezentate îmbrăcate în costume de epocă, ceea ce conferă bisericii statutul de unicat în peisajul ecleziastic naţional. De asemenea, pictura de deasupra uşii bisericii o înfăţişează pe Sfânta Fecioară Maria cu aripi de îngeri, un alt element extrem de rar întâlnit. Singurul lăcaş de cult din ţară în care o asemenea reprezentare a Maicii Domnului a fost descoperită este Mănăstirea Govora - Vâlcea. 

Demersuri eşuate

Preotul paroh din Urşi - Popeşti, Vasile Şerban, a fost unul dintre susţinătorii ideii de păstrare a bisericuţei-monument în tezaurul local, aşa că a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a o salva. Demersurile sale pentru salvarea monumentului au început încă din anul 1978, când a fost hirotonisit. A obţinut cu greu aprobare pentru începerea lucrărilor de consolidare a structurii clădirii şi pentru refacerea picturilor, dar proiectul a fost blocat, din cauza piedicilor puse de membrii comitetului de partid de la Vâlcea. Dat fiind circumstanţele politice din acea perioadă, iniţiativele preotului nu au fost luate în seamă de regimul comunist, aşa că acţiunea de restaurare a bisericuţei a fost amânată. Preotul Vasile Şerban a mai încercat o dată să influenţeze decizia autorităţilor cu privire la salvarea monumentului în vara anului1989, dar rezultatul a fost acelaşi. Speranţa sa a venit o dată cu Revoluţia din 1989, când a crezut cu însufleţire că timpurile se vor schimba, iar conştiinţa naţională îi va face pe noii conducători ai destinelor ţării să se implice în promovarea şi susţinerea adevăratelor valori populare. Nu s-a întâmplat aşa: preotul a întâmpinat greutăţi şi mai mari în încercarea sa de a restaura bisericuţa din lemn. În 2001, după ce a întocmit toate documentele necesare demarării lucrărilor de reabilitare a bisericii „Buna Vestire şi Sfântul Arhanghel Mihail”, preotului Vasile Şerban i s-a pus în vedere achitarea sumei de 200 de milioane de lei vechi, pentru realizarea proiectului. „N-am avut de unde să facem rost de atâţia bani pentru proiect. Am încercat din răsputeri să strângem banii, dar tot ce am putut face a fost să adunăm vreo 15 milioane, în moneda de atunci. De atunci nu s-a mai întâmplat nimic, nu am primit nici un ajutor. Am încercat să ne ajutăm singuri, cum am putut. Ca să nu cadă de tot, am sprijinit bisericuţa cu nişte stâlpi de lemn”, spune preotul. Cu toate acestea, Vasile Şerban şi enoriaşii din Urşi nu vor să se dea bătuţi, aceştia încercând şi acum să atragă fonduri pentru începerea lucrărilor de reabilitare. „Vom face din nou demersuri şi ne vom zbate pentru ca bisericuţa să-şi redobândească statutul, să putem să o restaurăm. Ar fi mare păcat ca acest monument unic să se prăbuşească şi să fie uitat”, mai spune preotul.                

Adi BĂDESCU

În curtea casei meşterului Mateică stau de veghe de câţiva ani vedete din show bizz, politică şi chiar personalităţi istorice, toate din …ciment. Atent la barometrul succesului fiecăruia dintre personaje, sculptorul caricaturist îşi expune operele de artă în funcţie de priza la public. Pentru că nu mai prezintă „Surprize-surprize”, Andreea Marin păzeşte acum răsadurile de roşii din sera familiei.

Paradă de vedete în curtea casei

Constantin Mateica, unul dintre cei mai cunoscuti sculptori-caricaturisti din zona Olteniei, a cărui pasiune l-a făcut celebru după ce a înfiinţat în curtea casei sale din comuna Vitomireşti un adevărat parc al celebrităţilor de pretutindeni, s-a apucat din nou de lucru. Unic în felul său prin sculpturile modelate migălos în ciment, Constantin Mateică a dat viaţă de-a lungul timpului mai multor personaje celebre, „opere de artă caricaturală” pe care le-a expus în faţa casei, pentru a fi admirate de tot norodul. Astfel, printre răsaduri de flori, ghivece cu palmieri exotici, porumbi şi chiar în mijlocul serei cu roşii a soţiei sale, meşterul i-a înşirat, unul câte unul, pe Traian Băsescu, Andreea Marin, Nicolae Ceauşescu, Tudor Vladimirescu, Maria Teresa, Yaser Arafat, Adela Popescu etc. Atent în permanenţă la barometrul succesului fiecărei vedete, Constantin Mateică sculptează şi expune la loc de cinste fiecare astfel de celebritate, în funcţie de priza pe care o are în acel moment la public, astfel încât parcul său denumit sugestiv „Pădurea veselă”, să fie mereu actualizat şi „în ton cu moda”. „Era un timp când Andreea Marin era, de exemplu, preferata publicului, aşa că i-am aşezat bustul sculptat în ciment la intrarea în parc, pentru a putea fi văzută de toţi. Când preşedintele Băsescu era pe val, m-am apucat să-i fac o statuie impunătoare, pe care am aşezat-o la loc de cinste, în mijlocul curţii. Dacă vrei să mulţumeşti oamenii, trebuie să fii în pas cu moda. Acum un an, toţi localnicii se uitau la telenovele, aşa că cele mai la modă vedete erau actriţele de televiziune. Am făcut astfel rost de o poză dintr-un ziar cu Adela Popescu şi i-am făcut o mică statuie. Când Elena Băsescu a intrat în politică, am făcut la fel”, spune acum Constantin Mateică. Din fericire, datorită afluxului masiv de vedete apărute peste noapte în paginile ziarelor şi pe toate posturile de televiziune naţionale, meşterul are mereu de lucru, iar curtea casei sale nu duce niciodată lipsă de prospături.

Nicolae Ceauşescu, de pază la intrare

Ţinând totuşi cont că spaţiul folosit pentru a expune sculpturile a devenit în timp neîncăpător, Constantin Mateică a fost nevoit să decidă care dintre operele de artă merită să ocupe cele mai bune locuri în colecţia sa. Astfel, luând aminte de impactul pe care vedetele le au în rândul populaţiei, „le-a scos la înaintare” pe cele mai populare, ca de exemplu Traian Băsescu, Adela Popescu şi, mai nou, pe Elena Băsescu. În schimb, „le-a dosit” în locuri mai puţin accesibile pe Andreea Marin, Maria Teresa sau pe Regele Mihai. „A fost un timp când oamenii veneau de pretutindeni să o vadă pe Andreea Marin modelată în ciment. Era perioada când avea încă emisiunea „Surprize-surprize” şi toată lumea era ahtiată după ea. Acum, după ce a dispărut emisiunea, a dispărut şi interesul pentru ea”, continuă meşterul. De aceea, vedeta şi-a pierdut şi locul în colecţia de sculpturi de la Vitomireşti, iar acum reprezentarea sa din ciment a fost mutată în sera familiei Mateică, printre roşii şi castraveţi.

Băsescu, „învins” de Ceauşescu

Se pare că nici preşedintele Băsescu nu mai are prea mulţi susţinători la Vitomireşti, pentru că statuia sa, de aproape doi metri, nu a fost nici până în prezent finisată şi vopsită, mai ales că meşterul s-a apucat de ea în urmă cu doi ani. În schimb, chiar la intrarea în „Pădurea veselă” stă de veghe un personaj arhicunoscut, dispărut însă din actualitate de aproape 20 de ani. Este vorba despre Nicolae Ceauşescu, conducătorul României comuniste. Ideea de a-l „modela” pe dictator i-a venit sculptorului în ciment după ce tot mai mulţi săteni i-au sugerat să încerce să sculpteze imaginea uneia dintre personalităţile a cărei viaţă a influenţat major istoria României. „Sculptura a ieşit neaşteptat de bine, iar oamenii mi-au spus să o aşez la intrare în curtea casei, să fie admirată de toţi. Aşa am făcut, mai ales că în sat există încă mulţi care suspină după timpurile trecute, când puteai să trăieşti fără să-şi fie teamă că a doua zi nu vei avea ce mânca”, mai spune meşterul.    

Piscina cu sirene

Având şi spirit de afacerist, Constantin Mateică a cugetat mult la o metodă care să aducă în „Pădurea veselă” mai mulţi iubitori ai artei caricaturale. A decis să mărească spaţiul destinat expoziţiei de sculpturi şi să construiască nişte locuri de cazare pentru turişti. A adus astfel câteva căsuţe din lemn şi s-a apucat să construiască o mega-piscină în aer liber, singura de acest fel pe o distanţă de câţiva zeci de kilometri. A împodobit bazinul cu statuia din ciment a unei sirene gigant, a adus câteva băncuţe, şezlonguri, a plantat gazon şi a pus de pază, printre flori, sculpturile lui Tudor Vladimirescu şi Decebal. Anul acesta a finalizat şi „punctul de control” al noului parc de agrement, o căsuţă portocalie, a cărei intrare este păzită tot de o sirenă de aproape trei metri lungime. Deşi a avut un succes neaşteptat, curioşii dând năvală să viziteze noul stabiliment, meşterul Mateică spune că mai are mult de muncit pentru a transforma proiectul într-o afacere de succes. „Vara aceasta au venit la piscina din parc oameni din toate comunele învecinate şi au fost foarte mulţumiţi de ceea ce au găsit. Mai am însă mult de lucru pentru a face ce mi-am propus, iar una dintre cele mai mari probleme sunt banii, pe care nu-i găseşti niciodată pe drum atunci când ai nevoie”, glumeşte Constantin Mateică, care mai spune că doar filtrul de apă de la piscină a costat mai mult decât tot bazinul. Deocamdată, meşterul se va retrage în atelier şi va continua să dea viaţă unor alte vedete, pentru bucuria vizitatorilor şi iubitorilor de artă caricaturală.

Adi BĂDESCU