Partidele au ajuns un fel de găşti de cartier
Partidele autentice au murit de mult, sau s-au transformat pur şi simplu în nişte găşculiţe de cartier, conduse „pe persoană fizică” de un singur om, capabil să coalizeze în jurul său lipsa de personalitate sau gândirea îngustă a câtorva zeci de indivizi. Dezbateri politice autentice, sau confruntări intelectuale pe marginea unei teme de interes naţional? Acestea sunt de mult timp istorie. În schimb, ne învârtim ca o jucărie stricată în jurul cozii, sperând că lucrurile se vor îndrepta de la sine, iar indivizii fără viziune şi gândire strategică care ne conduc îşi vor dezvolta peste noapte calităţi de conducători autentici.
PSD a ajuns de mult timp să fie condus de o singură persoană, Liviu Dragnea, iar toţi politicienii care au avut cât de cât ecou în conştiinţa publică în ultimii ani au fost uşor, dar sigur, împinşi pe scări, pentru ca mai apoi să fie întrebaţi de ce se grăbesc atât. La fel se întâmplă şi cu partiduleţele de buzunar. Cât despre PNL, se pare că acesta nu mai are de mult timp cârmaci, iar Klaus Iohannis, căruia liderii liberali i-au predat frâiele formaţiunii politice încă dinainte de alegeri s-a dovedit a fi la fel de abil în conducerea din umbră a acestui partid, cum este şi la conducerea ţării.
România a rămas de mult timp fără cârmaci, la cheremul şi la bunul plac al aşa-zisei „justiţii populare”, prezisă încă de anul trecut de ambasadorul american, Hans Klemm, care răspundea atunci, spre stupefacţia tuturor, la întrebarea dacă nu cumva, în România, procurorii fac exces de zel, riscând să cadă în extrema cealaltă, a abuzurilor, că “acest lucru trebuie să îl decidă poporul român, cum ar trebui să se comporte procurorii şi judecătorii pentru a-şi face treaba.”
Ceea ce atunci părea doar un scenariu fantezist a devenit între timp realitate, şi aşa s-a ajuns ca deciziile conducerii ministerelor, de pildă, să fie influenţate de presiunea străzii şi de anumite ameninţări venite din mediul online.
Mai grav este că modelul partidelor „pe persoană fizică” a fost copiat şi în teritoriu, unde PSD şi PNL sunt conduse de nişte obscure găşti de cartier, ajunse la butoanele puterii şi puse să ia decizii capitale pentru întreaga comunitate. Nu acesta era, probabil, visul alegătorilor, atunci când au decis să voteze PSD, renunţând la dictatura botezată libertate, adoptată până atunci de liberali. România nu are nevoie de găşti, ci de oameni capabili, verticali şi cu personalitate puternică, buni profesionişti şi capabili de a lua măsuri în favoarea comunităţilor care i-au investit în funcţii. Cum povestea cu Ţepeş este deja fumată, oamenii de rând au ajuns să îşi dorească un mic Putin, care să se gândească măcar pe jumătate cât o făcea Nicolae Ceauşescu la binele României.

Leave comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *.

Rezolva operatia antiSPAM si trimite comentariul! *