Iohannis s-a deşteptat prea repede pentru servicii şi prea încet pentru PNL

Preşedintele Klaus Iohannis este astăzi cu mult diferit faţă de bâlbâitul şi mutălăul Iohannis cu care aproape ne obişnuisem, la începuturile mandatului său. Probabil că exact pe aceste considerente a fost ales drept candidat la preşedinţie de anumite minţi „luminate”, care aveau nevoie de un tip care să răspundă la comenzi, să fie prezentabil la televizor şi să nu îşi ia niciodată lumea în cap, aşa cum se întâmplase la sfârşitul celui de-al doilea mandat, cu Traian Băsescu. Sub umbrela unui asemenea individ, cred domnii din servicii că nu vor avea nici o problemă să guverneze ţara din umbră, aşa cum au făcut-o şi pe vremea când la putere se afla Ion Iliescu, dar şi sub restul preşedinţilor mai mult numiţi ai României, pentru că aproape nici unul dintre ei nu a fost ales în adevăratul sens al cuvântului. Iată însă că, în ciuda tuturor aşteptărilor, preşedintele Iohannis a început să-şi exercite funcţia cu mai multă încredere şi chiar cu siguranţa unui om din ce în ce mai bine informat.

În contextul politic actual, în care PSD are toată puterea de partea sa, ar fi logic ca, până la viitoarele alegeri locale, din 2020, încrederea populaţiei să mai scadă în actualul Guvern sau în altul, la fel de roşu, în favoarea unei viitoare majorităţi de dreapta. Dezgheţarea minţii lui Iohannis este crucială pentru ca dreapta politică să atingă un asemenea deziderat, pentru că o transformare a preşedintelui dintr-o momâie vorbitoare într-un adevărat om de stat ar putea fi prea rapidă pentru a fi acceptată de păpuşarii din umbră, care l-au propulsat în politica mare, dar prea lentă pentru ca PNL să recupereze în timp util handicapul uriaş pe care în înregistrează acum, faţă de guvernarea PSD.

Înainte de 2020, când vor avea loc alegeri locale şi parlamentare este crucial anul 2019, anul alegerilor prezidenţiale. Pentru ca liberalii să câştige în 2020, ei trebuie să treacă cu bine, în 2019, peste hopul prezidenţialelor. Strategia adoptată, însă, de PSD este total diferită faţă de tot ceea ce au întreprins guvernele anterioare, şi motivul pentru care a fost gândită este exact acela de a evita erodarea politică a imaginii partidului. Pomenile electorale au început să curgă încă din prima lună de guvernare, iar marea provocare pentru social-democraţi va fi aceea de a susţine financiar aceste pomeni, materializate în principal în salarii majorate artificial pentru angajaţii de la stat, în detrimentul protejării şi încurajării mediului de afaceri.

În laboratoarele secrete se lucrează deja, intens, la scenarii posibile privind continuarea eşafodajului clădit până acum cu trudă şi menit să menţină serviciile la putere, indiferent de regim. O privire aruncată la alegerile interne din PNL ne va oferi cu siguranţă un indiciu asupra concluziilor la care s-a ajuns până acum, iar marea întrebare, care ar putea fi crucială inclusiv pentru viitorul ciclu de guvernare va fi dacă PNL şi eventualii sateliţi pe care i-ar putea coagula în jurul său înainte de alegeri va merge în continuare pe mâna actualului preşedinte Iohannis, sau îşi va alege o altă figură care să mişte sentimental masele de alegători.

Deşi au trecut deja luni bune de la alegeri, dar PNL este în continuare un partid slab, aproape inexistent, plasat la jumătatea scorului PSD, iar dreapta este din ce în ce mai fărâmiţată, cu tendinţă spre împrăştiere totală. Nu se ştie exact dacă, în anii viitori, opoziţia îşi va putea găsi vocea pierdută şi va descoperi argumentele potrivite pentru a convinge electoratul, în condiţiile în care scorul PSD a rămas pe loc, la fel ca şi cel al PNL. Ceea ce s-a schimbat este doar numărul nehotărâţilor, ceva mai mare acum. PNL are nevoie de forţe proaspete, de o imagine nouă şi, mai ales, de cel puţin un om care să poată învinge malaxorul PSD.

Cum cel mai probabil candidat al PSD, la următoarele alegeri prezidenţiale este Gabriela Firea, liberalii se vor gândi încă de pe acum să se poziţioneze astfel încât să susţină un candidat capabil să o înfrunte pe cea mai populară femeie din România. Şi acesta s-ar putea să nu fie, până la urmă Klaus Iohannis, care nu a lăsat în urma lui nici un proiect sau realizare palpabilă. Fie că la şefia PNL va fi Ludovic Orban sau, mai puţin probabil, Cristian Buşoi, este încă destul timp pentru ca PNL să gândească o strategie nouă, poate chiar aruncându-l la coşul istoriei pe Iohannis. Totuşi, singurul care se poate învinge în următoarea perioadă este chiar PSD, în sensul că doar de acţiunile proprii depinde în acest moment menţinerea sau decăderea partidului.

Leave comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *.

Rezolva operatia antiSPAM si trimite comentariul! *