Alexandru Dediu: „Păuşeştiul este o aşezare de poveste”

Aşezată sub protecţia codrilor seculari, ferită de zgomotul şi graba unui nu prea îndepărtat trai citadin, localitatea Păuşeşti Măglaşi a cunoscut o puternică dezvoltare de-a lungul întregii sale istorii

Aflată într-o zonă geografică deosebit de pitorească, la contactul versanţilor sudici cu Munţii Căpăţânii, comuna face parte din regiunea dealurilor slab cutate, care coboară spre „Regiunea Soarelui”, către „Poarta inimii”. Podişul Getic este socotit un teritoriu prin excelenţă de dealuri de o frumuseţe aparte. Locurile sunt unice prin frumuseţea lor specifică. Pădurile trec prin toate tonurile de verde ale primăverii, adăpostind frunţile cărunte ale dealurilor Coasta, Chicioara, Muscelul, Mierla, Lunca şi Parâng, şi oferind lucruri inedite în peisajul reliefului local. Satele se răsfiră alene pe văi şi dealuri. Întreg Ţinutul Văii Olăneştiului este dominat de dealul Purcăreţului la miazănoapte, de dealul Cheia la apus şi de dealul Buneştilor la miazăzi, cu case aşezate cuminţi pe dealurile domoale, care coboară dinspre pădure şi închid aşezarea, ca într-o cetate. Toate aceste înălţimi semeţe, adevărate străji ale satelor din Păuşeşti Măglaşi sunt încărcate de cântec şi legendă. Coastele şi culmile satelor sunt acoperite de livezi de meri, de caişi, de nuci şi tei, care, la un loc, dau un anumit parfum şi aromă acestor locuri încântătoare. Mărturii documentare care se pierd în trecut glăsuiesc despre existenţa oamenilor pe aceste meleaguri străvechi, despre preocupările lor, meşteşugurile practicate, despre talentul şi măiestria cu care au reuşit să înfrumuseţeze şi să înnobileze tradiţiile locale. Cuvântul ,,măglaşi” provine de la măglaşă – folosită ca unitate de măsură pentru sare, în funcţie de care erau plătiţi cei care munceau la extragerea ei în salinele de la Ocnele Mari: „Aşezarea este una de poveste, care provine dintr-un timp străvechi. În vremurile vechi, mare parte a locuitorilor din Păuşeşti Măglaşi lucrau în salina de la Ocne, de aici se trage şi numele localităţii. De-a lungul secolelor meşterii populari au reuşi ca, din lemn, piatră, pământ şi pânză înălbită să dureze creaţii trainice. Înscrisuri îngălbenite de patina vremurilor apuse sunt mărturii care glăsuiesc despre bogăţia acestor aşezări. Locuitorii din Păuşeşti Măglaşi erau meşteri în salină, dar şi pricepuţi şi talentaţi crescători de animale. Ei se ocupau în principal cu întreţinerea şi roirea stupilor de albine. La noi aroma mierii este dată de parfumul florilor de tei, deoarece localitatea este înconjurată de tei, acest arbore cu efecte terapeutice miraculoase, pe care-l sărbătorim în fiecare an”, afirmă primarul din Păuşeşti Măglaşi, Alexandru Dediu.
Bătrânii satului spun că ramurile de tei înflorite, sfinţite la biserică şi puse la uşă sau lângă icoane se consideră că au darul de a alunga furtunile şi grindina şi de a menţine pacea şi liniştea în casă. Oamenii locului spun că un tei pus în faţa casei apără familia şi casa de spiritele rele, aduce noroc şi îi ajută pe cei de acolo să reziste greutăţilor de orice fel.

Claudia Şchiopu

Leave comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *.

Rezolva operatia antiSPAM si trimite comentariul! *