Cetatea de la Dăbâca, fosta reşedinţă a comitatului

Cetatea de la Dăbâca este aşezată pe Dealul Cetăţii, pe terasa superioară a văii Lonei. Conform cercetărilor arheologice a fost construită în mai multe etape, la perioade scurte de timp, şi a evoluat de la statutul de fortificaţie colectivă la cea de reşedinţă a comitatului Dăbâca, fapt menţionat documentar în anul 1164.

Veţi descoperi aici, de fapt o fostă cetate regală, care a servit drept reşedinţă a comitatului Dăbâca. În secolele al X-lea, până la al XIV-lea, cetatea a jucat un rol important în istoria Transilvaniei. Ruinele de astăzi, care se află în actuala localitate Dăbâca, la o altitudine de 698 de metri şi, pe Dealul Cetăţii, sunt un loc tocmai bun pentru fotografiat. Construcţia iniţială, din care se mai pot vedea astăzi numai o parte dintre vechile ziduri avea formă triunghiulară, cu un vârf orientat spre nord. Iniţial avea pe latura sud-vestică mai multe valuri de pământ şi şanţuri de apărare, iar pe celelalte laturi palisade de lemn. Palisadele au fost distruse în secolul al XI-lea, în urma conflictelor cu triburile de cumani şi pecenegi. Valurile de pământ au fost înălţate apoi suplimentar, iar sistemul de palisade a fost refăcut şi redefinit într-un mod mai complex. În cetate se intra prin două porţi, pe latura nordică şi sud-vestică, ambele având câte un turn de lemn. La sfârşitul secolul XII palisadele sunt înlocuite de ziduri din piatră cu turnuri şi un donjon. În interiorul cetăţii de formă triunghiulară veţi regăsi patru incinte fortificate, având un diametru total de 600 de metri. Rolul principal al fortificaţiei era de a menţine controlul asupra drumului de transport al sării de la Sic la Poarta Meseşului. Se presupune că pe locul unde se află astăzi ruinele Cetăţii Dăbâca a existat o veche cetate dacică. Alte teorii susţin că cetatea ar fi fost ridicată parţial peste o mai veche aşezare datată în secolele al VIII- IX. Cetatea secolului IX era apărată cu şanţuri şi cu valuri de pământ. În această perioadă s-a ridicat şi un turn patrulater, respectiv un zid de legătură al părţii estice şi vestice ale primei incinte, dar şi turnul, cât şi zidul au fost distruse în timpul invaziei mongole. La un moment dat s-a încercat demonstrarea faptului că cetatea ar fi reprezentat reşedinţa conducătorului local Gelu, dar, în final,nu s-au descoperit dovezi relevante în acest sens. Cert este că fortificaţia a evoluat în timp de la o mică aşezare fortificată la cetate de reşedinţă a comitatului Dăbâca, menţionată documentar în 1146, iar în secolele X-XIV a jucat un rol important în Transilvania. După invazia tătarilor, din anul 1241, rolul de apărare al cetăţii a fost preluat de Cetatea Martinuzzi din Gherla. Astăzi, resturile cetăţii sunt parţial acoperite de pământ, iar o parte dintre pietrele folosite la construirea acesteia au fost refolosite pentru ridicarea Castelului Teleki.

 

CITIŢI MAI MULTE INFORMAŢII DESPRE OBIECTIVELE ŞI EVENIMENTELE TURISTICE DIN JUDEŢUL CLUJ VIZITÂND SITEUL WWW.CLUJTOURISM.RO SAU PAGINA FACEBOOK CLUJ TOURISM .

 

 

Leave comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *.

Rezolva operatia antiSPAM si trimite comentariul! *