Rezultatele alegerilor Parlamentare 2020: Un  absenteism asumat declarat

Am avut parte de cea mai mică prezentă la vot la aceste alegeri parlamentare din istoria noastră modernă, un absenteism care este mai degrabă o revoltă a alegătorilor. Este rezultatul faptului că nu avem un contract social, acel acord nescris între public şi partide, în care partidele promit diverse lucruri, iar publicul verifică ulterior dacă făgăduielile au fost îndeplinite. Duminică, 6 decembrie 2020, cetăţenii au transmis politicienilor că au fost păcăliţi pentru că, indiferent de situaţie, pe listele partidelor au fost aceleaşi persoane care nu au făcut nimic pentru populație la alegerile precedente. De 30 de ani clasa politică continuă să păcălească electoratul, iar consecinţa a fost lehamitea faţă de politicieni, în general, tradusă prin absenţa de la vot.

Asta ne-a dus la următoarea situaţie: PSD a rămas cel mai important partid. Orice ar face, acest partid ne va însoţi mulţi ani de acum înainte, este chiar un pilon de stabilitate de care nu ne putem desprinde, în ciuda tovarăşilor, a afacerilor, a corupţiei, a promovării multor terchea-berchea. PSD este mereu acolo, de nouă ori la rând, de veghe, să nu se întâmple o schimbare majoră. Sigur, nici alţii nu sunt mai breji.

PNL şi aliaţii lor de la USR-PLUS, partide proeuropene, au suferit o înfrângere majoră. PNL, în comparaţie cu celelalte partide, a primit sprijinul dat de preşedinte. Iohannis se comportă în continuare ca un preşedinte de partid, nu ca unul de ţară. Indiferent de ceea ce votează românii, el vede în faţa ochilor numai prin lentile galbene. Cu toate acestea, era de aşteptat să fie taxat pentru tot ce a făcut în ultima perioadă. Partidele, în general, au fost taxate pentru faptul că au refuzat să se desprindă de anii 90. Au mers pe faţă cu promovarea pilelor, cu numirile politice, cu incapacitatea de a privi spre viitor, cu forţa organizaţiilor.

USR-PLUS nu şi-a mai atins scorul bun de la europarlamentare pentru că alegătorii au ajuns, în multe situaţii, să se întrebe cine sunt de fapt oamenii aceştia şi ce vor, în afara faptului că sunt antisistem.

Marea surpriză a fost apariţia din neant a AUR, Partidul Alianţa pentru Unirea Românilor, despre care nu a auzit nimeni, dar aparent l-au votat toţi. Era de aşteptat ca greşelile partidelor consacrate, combinate cu prezenţa scăzută la vor să încurajeze extremismul, iar liderul AUR tocmai prin acest lucru este cunoscut: este „revoluţionar” vechi, de când bătea la porţile Moldovei cu tot felul de acţiuni revendicative şi este firesc faptul că cei mai mulţi dintre români nu au auzit de el, pentru că, la alegerile locale, AUR a obţinut 1% din voturi. Creşterea explozivă l-a dus până la 8,65 % în doar două luni, şi asta ar trebui să stârnească mai curând întrebări decât aplauze. Rezultatul acesta a fost posibil fiindcă au avut o campanie care a funcţionat pe Facebook şi la firul ierbii. Sunt oameni tineri, cu istoric revoluţionar , dar şi oameni în vârstă cu oarecare istoric social-democrat, ultra-ortodox, conservatori şi, pe alocuri, chiar securişti. Este un partid care a atras ca un bidon politic multe frustrări legate de sărăcie, lipsa de educaţie, curente europene, globalizare, şi de care putem lega multe dintre evenimentele ultimelor luni, şi anume: bătălia pentru pelerinaje, protestele împotriva măştilor, teoriile conspiraţiei, atacurile împotriva statului care a luptat cu Covid, toate au un numitor comun, pe care-l regăsim în cei 8,65% dintre alegători.

Rezultatul alegerilor nu schimbă de la rădăcină conformația Parlamentului, însă PNL şi USR-PLUS au dificultăţi, sunt nevoiţi să negocieze fiecare proiect. De fapt, asistăm la aceeaşi distribuţie de ani buni. Mai mult, partidele clasice reuşesc să îşi consolideze prezenţa în Parlamentul României. Este foarte dificil ca, în această situaţie, România să găsească o cale politică coerentă care să ducă la modificarea Constituţiei, la reaşezarea legilor justiţiei, la restructurarea sistemului bugetar şi a cheltuielilor bugetare şi la fixarea priorităţilor pentru investiţii. Toate aceste probleme vor fi foarte greu de împins în faţă, pentru că acordul va fi foarte greu de obținut.     

Şi aici sunt două lecţii pe care politicienii trebuie sa le înveţe. În primul rând, voturile se câştigă, nu li se cuvin. A doua lecţie pe care politicienii o vor învăţa este că nu poţi să închizi populaţia timp de un an în case şi să-i dai drumul exact pe 5 decembrie, doar ca să te voteze. Sunt condiţii de pandemie, sunt condiţii speciale, dar multă lume nu s-a dus la vot şi dintr-un soi de revoltă faţă de aceste restricţii ridicate la comandă, din interes politic. Nu în ultimul rând, dar foarte important, există un dezgust generalizat al populaţiei faţă de întreaga clasă politică, acel curent de absenteism asumat şi declarat.

Cert este că avem un rezultat destul de fragmentat, de atomizat, care nu avantajează nici o tabără nici cealaltă, din punct de vedere ideologic.

Leave comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *.

Rezolva operatia antiSPAM si trimite comentariul! *