De ce a rămas România codaşa Europei

Dacă vă întrebaţi vreodată de ce suntem la coada clasamentului european în aproape toate domeniile, explicaţii se găsesc destule. Majoritatea dau vina pe influenţele externe, pe ţările civilizate, care au nevoie de o Românie subdezvoltată, care să le poată livra muncitori low cost oricând, dar şi piaţă de desfacere pentru mărfurile de proastă calitate, produse special pentru „lumea a treia”. Este doar o mică parte din adevăr, iar părerea mea este că vinovaţi suntem noi, în primul rând. Românul este campion la aruncarea vinei dintr-o parte în alta, pentru a justifica propriile greşeli. De fapt, ar trebui să ne uităm mai întâi la parul din ochiul nostru, şi abia apoi la scama din ochiul celorlalţi.

Nu mai sunt bani la buget, asta vedem cu toţii. Adică, să ne înţelegem: nu mai au bani amărâţii de contribuabili care sunt împovăraţi an de an cu taxe şi impozite din ce în ce mai mari, doar pentru ca decidenţii politici să îşi umfle apoi buzunarele cu aşa-zise investiţii din aceşti bani. Aceiaşi decidenţi politici care se dau de ceasul morţii acum că nu mai pot cheltui bani veniţi pomană de la Guvern sau că nu mai încasează suficiente taxe şi impozite locale. În realitate bani sunt, doar că nimeni nu prea a avut chef în ultimii ani să îi acceseze, şi aici nu mă refer doar la politicienii de la nivel local, ci mai ales la sistemul birocratic de la nivel înalt. Decidenţii politici din România au tratat ani buni „la mişto” fondurile europene, pe motiv că trebuia întocmită prea multă „hârţogăreală”, modul cum erau cheltuite fondurile era verificat la sânge, plus că, la final de proiect, nu putea fi luată cuvenita şpagă. În plus, dependenţa de Bruxelles dădea cu rest pentru politicieni certaţi cu legea, care nu mai acceptau semnalele Occidentului faţă de derapajele grave de la regulile statului de drept. Spre deosebire de alte state, românii şi-au impus de unii singuri condiţii suplimentare şi pe alocuri aberante de îndeplinit pentru obţinerea banilor europeni, pe care nu le ceruse nimeni la nivel european. Astfel de condiţii erau, însă, impetuos necesare pentru ca politicienii să justifice un aparat birocratic stufos, mai bine spus sute sau mii de angajaţi pe pile care cărau toată ziua hârtii de holurile instituţiilor care analizau proiectele de genul acesta şi eventual le respingeau de zece ori înainte de a le da un aviz.

Aşa s-a ajuns în vremea lui Liviu Dragnea la apariţia faimosului program PNDL, prin care administraţiile locale erau pur şi simplu puse la indexul politicienilor din partidul de guvernământ, de unde erau nevoite să cerşească bani, în loc să fie cuplate aşa cum se cuvine, direct la banii europeni. O administraţie locală performantă, cuplată la proiecte europene ar fi însemnat, însă, o administraţie mai puţin controlabilă politic şi, deci, indezirabilă, ori liderii de la centru sunt interesaţi să cultive dependenţa primarilor şi managerilor de banii daţi de ei înşişi, din pix. PNDL a concurat fondurile europene şi a încurajat, de fapt, administraţiile locale să nu mai acceseze fonduri venite din exterior, pentru simplul fapt că erau mult mai uşor de cheltuit şi de „vămuit” prin lucrări de o calitate îndoielnică, negociate direct cu şeful de partid şi făcute cu firme-prietene, pentru care nimeni nu se mai obosea ulterior să verifice la sânge nici licitaţiile, nici devizele sau modul de execuţie. Erau bani pentru clientela politică de toate felurile, ce mai conta dacă investiţiile acelea aveau sau nu rost, sau dacă cineva le făcea doar pentru a-şi trage un beneficiu?

Chiar şi aşa, primarii deştepţi au profitat de situaţie şi au atras în paralel cu PNDL şi fonduri europene, doar că acest lucru înseamnă automat foarte mult efort şi coordonare a echipei administrative, chestiuni care pentru unii dintre aleşi, care la bază sunt şoferi, ospătari sau mai ştiu eu ce, par de domeniul SF. Din păcate, prin perpetuarea acestei situaţii s-a ajuns ca România să nu îşi rezolve nici acum probleme elementare, cum ar fi infrastructura mare, sau utilităţile de bază la localităţile mici. Încă mai sunt foarte multe comune îngropate în noroiul din care doamna Dăncilă promitea solemn că ne-a scos deja, cu WC-uri în fundul curţii sau cu apă la lighean, nu la robinet. Cârpelile făcute pe drumurile publice nu au ţinut loc de autostrăzi, iar astăzi ne găsim din nou în situaţia de a fi codaşi la utilităţi şi, pe cale de consecinţă, şi la investitori. Acum, în plină criză sanitară şi economică ne-am trezit că ar fi foarte buni şi banii europeni, doar că, între timp, priorităţile s-au schimbat radical la Bruxelles, şi pe bună dreptate. De ce ar mai fi o prioritare autostrăzile, într-un Occident înţesat deja cu astfel de drumuri? Priorităţile europene sunt altele acum, şi pentru ele se dau bani, în următorii ani: tranziţia către o Europă verde, digitalizarea şi reforma administrativă. Va trebui să fim foarte convingători pentru a atrage în continuare bani pentru infrastructură, iar noile domenii de interes sunt deocamdată un fel de proiecţie galactică pentru România: politicienii se gândesc la aşa ceva doar în vis. Cum ar putea concepe un decident politic român în acest moment digitalizarea integrală a administraţiei centrale şi locale şi eliminarea tuturor angajaţilor de prisos, când majoritatea şpăgilor se încasează acum pentru angajări? Desigur, sunt mulţi bani şi pentru reforma aparatului bugetar, deşi nu este nimeni de la noi interesat de aşa ceva.

Constrânsă de situaţia complicată a ultimilor ani, România se găseşte astăzi în faţa unei decizii istorice: trebuie să înveţe din greşelile trecutului şi să se pună serios pe atragerea banilor europeni, uşor şi pentru domenii importante de dezvoltare. Nu spune nimeni că va fi uşor, dar nici nu este imposibil, iar acest lucru au demonstrat-o deja oraşe precum Clujul sau Turda, unde a început deja tranziţia spre o economie şi un transport public verde. Putem atrage foarte mulşi bani, dacă suntem interesaţi de aceştia.                                 

Leave comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *.

Rezolva operatia antiSPAM si trimite comentariul! *