Întotdeauna morţii din spitale sunt „morţii altora”

Şi pentru Klaus Iohannis, ca şi pentru noi, toţi, roata vieţii se învârte. După tragedia de la Colectiv, Iohannis a dat un mesaj dur, stârnind începutul sfârşitului pentru guvernarea PSD. După cea de la Piatra Neamţ de vină era tot PSD, pentru simplul motiv că preşedintele Consiliului Judeţean de acolo este colorat în roşu. De data aceasta Iohannis ne face bezele de pe pârtia de schi, vrând să ne facă se credem că ceea ce s-a întâmplat la Matei Balş nu are nici în clin, nici în mânecă cu „guvernul meu”. Cu alte cuvinte, pentru Iohannis morţii din spitale întotdeauna trebuie să fie „morţii altora”. De data aceasta însă, preşedintele face echilibristică pe o frânghie atârnată deasupra prăpastiei. Când se uită în urmă îl vede pe Traian Băsescu, odinioară cel mai puternic om al ţării şi cu un nivel de inteligenţă net superior faţă de al lui cum se uită speriat spre propria fiică şi spre principala sa concubină politică, Elena Udrea, amândouă aflate aproape de uşa închisorii. Când se uită înainte, Iohannis vede în faţă o guvernare din ce în ce mai instabilă, cu un AUR care nu va ezita să se urce cu picioarele pe orice tragedie pentru a agita lumea şi cu UDMR şi USR care încearcă să soarbă cât mai mult din spuma guvernării. Roata norocului se poate întoarce oricând şi pentru actualul şef de stat. Vom vedea de ce.

Liberalii sunt de departe campioni la a cere demisia miniştrilor din partidele rivale, mai ales din PSD, cu orice ocazie. Recordul absolut a fost probabil în 2018, când aproape nu a fost lună fără ca PNL să nu solicite public demisia vreunui ministru. Acum, de când tragediile se petrec în ograda proprie este clar că nu se mai vrea demiterea nimănui, ci toată lumea dă vina pe „greaua moştenire”, eventual pe Ceauşescu şi pe Gheorghiu Dej care nu s-au gândit, mama lor, să construiască nişte spitale ale căror instalaţii electrice să nu ia foc de la un încărcător de telefon, aşa cum ni se spune acum.

La Piatra Neamţ a fost găsită singura vinovată a tragediei: o simplă asistentă care a avut ghinionul să fie de serviciu în noaptea respectivă. Atunci când a fost în vizită la Matei Balş, după tragedie, preşedintele a fost foarte ocupat să îi „felicite” pe pompieri pentru felul cum şi-au făcut treaba, deşi în apropierea lui se aflau încă morţii carbonizaţi, pentru care nu mai conta acest lucru. Acum aşteptăm cu nerăbdare ca PNL să solicite demisia propriilor miniştri, dar ştim sigur că acest lucru nu se va întâmpla. De ce? Pentru simplul motiv că oamenii abia s-au aşezat în scaune şi nici unul dintre ei nu are chef să plece acasă fără să îşi facă plinul. Dar asta se va vedea, evident după ce preşedintele Iohannis se va fi întors de la schi. 

Ce se va întâmpla în următoarele zile? Simplu: o nouă anchetă, pe care o vor purta în dosul limbii toţi liberalii care vor ieşi în spaţiul public, pentru a potoli nevoia opiniei publice de a vedea capete tăiate. Când oamenii vor uita de această anchetă, se va găsi probabil vreun mic vinovat pe undeva, prin spital, probabil tot vreo asistentă sau infirmieră, care va trage toate ponoasele pentru tot sistemul care este împuţit de la cap, ca peştele, de peste 30 de ani. Deja ne-am lămurit cu toţii că a fi pacient în România este o chestiune de loterie, de risc fiindcă ai toate şansele să mori cu zile. La fel va muri şi ancheta care se face, fiindcă ştim că este foarte interesant să se afle vinovaţii, să cadă capete, să vedem demisii, însă toate acestea nu vor mai interesa pe nimeni peste câteva luni. Până la urmă nu este important să găsim un singur vinovat, ci să fie luate măsuri pentru a se îndrepta sistemul de la rădăcină. Cine şi ce a făcut după 1989 pentru ca lucruri de genul acesta să nu se mai întâmple de astăzi?

Nu ne interesează în acest moment constatarea retorică a ministrului sănătăţii că în România s-au construit supermarketuri şi clădiri de birou, dar nu s-au construit spitale, sau constatarea, la fel de retorică a preşedintelui, chiar înainte de a merge să se relaxeze liniştit pe pârtie, la schi, cum că iată, în urma tragediei au mai murit 5 oameni. Este şeful statului, are Guvernul, are majoritatea în Parlament prin partidul pe care îl conduce de facto, aşa că ar trebui să facă imediat ceva în aşa fel încât să construiască un spital în mai puţin de 3 luni de la această tragedie, unul dotat după ultimele standarde în domeniu, şi apoi încă unul, şi încă unul. Dacă, după cele două mandate presărate cu măreţe realizări de care nu îşi aduce aminte nimeni în urma acestui preşedinte ar rămâne măcar patru spitale noi, atunci oamenii s-ar gândi la el cu nostalgie şi cu părere de rău.

Aşa cum ni se prezintă acum, relaxat, în costum de schi şi transmiţând serviciilor mesaje liniştitoare, Iohannis nu arată decât un singur lucru: din nou va încerca din toate puterile să ascundă mizeria sub preş. Din nou va aştepta ca oamenii să uite de revolta de moment şi să revină la vechile lor probleme, iar peste o lună, peste două sau peste un an vom constata din nou că mor oameni în spitale, iar politicienii români vor va vina din nou pe Nicolae Ceauşescu, pentru că în anul 1953 a avut iniţiativa nefericită de a construi clădirea de la Matei Balş.

Este clar că, oricâte fonduri ar fi pompate într-un spital din anul 1953 nu poţi lărgi coridoarele, microbii nu dispar, şi degeaba cumperi tot felul de aparate performante de la firme prietene când vechea instalaţie electrică nu face faţă la asemenea solicitări. Dacă am lua la rând acum toate spitale din România, 99% dintre ele nu respectă regulile de siguranţă ale pacientului. Soluţia nu este, deci, să băgăm în continuare bani în nişte spitale care oricum sunt depăşite, trebuie construite spitale noi, de la zero. S-a vorbit foarte mult despre acest subiect, al investiţiilor din sistemul medical de-a lungul timpului, poate mai mult din anul 2015, dar au trecut mai bine de 5 ani şi iată că avem aceleaşi probleme pentru că avem un stat debil şi politicieni impotenţi, care dau vina de la unul la celălalt. Se schimbă miniştrii ca şosetele, la şase luni, şi nimeni nu are o viziune pe termen lung. Vine un ministru şi rade tot ce a făcut ministrul precedent, de aceea am ajuns în situaţia în care statul nu a construit nici drumuri, nici spitale. Totul este de pe vremea lui Ceauşescu, iar ţara aceasta a ieşit de mult din garanţie, pentru că statul nu şi-a făcut treaba. Singurele construcţii notabile de după 1989 sunt făcute de privaţi, pentru propriile interese, nu pentru interesul public, de aceea abundă prin toate oraşele mari mallurile şi turnurile de birouri.

Sperăm să nu se meargă cu cinismul atât de departe încât să se spună că mortul este de vină, pentru că a avut pretenţia să îi fie cald în salon. Problema este structurală, şi se referă în principal la binecunoscutele cârpeli româneşti. Dacă sistemul electric al spitalului este depăşit noi schimbăm doar întrerupătorul, nu şi firele din interior, pentru că firma care face lucrarea trebuie să aibă de unde să dea şpagă şi la politicienii care i-au pus şurubelniţa în mână, dar în cazul spitalelor nu este suficient să dai cu bidineaua pentru a ascunde mucegaiul din interior, trebuie schimbat totul de la temelie, iar temelia este clasa politică de astăzi, nu bietele asistente sau medicii care îşi riscă viaţa în fiecare zi lucrând în condiţii mizere, printre microbi şi fire electrice uzate.   

Vom uita probabil destul de curând imaginea dramatică din 29 ianuarie 2021, când rudele pacienţilor aflaţi în spitalul groazei încercau să afle ceva despre apropiaţii lor, când nu se ştia care dintre pacienţi a murit şi care nu. În sistem li se spune într-un limbaj cinic şi rece „aparţinători”. În dimineaţa zilei de 29 ianuarie, la poarta spitalului erau deci o grămadă de aparţinători care încercau disperaţi să contacteze pe cineva din spital şi nu le răspundea nimeni. În realitate ei sunt mame, taţi, copii, nepoţi, care voiau să ştie dacă cei dragi lor sunt în viaţă, şi nu primeau acest răspuns. Au primit un răspuns destul de cinic, la câteva ore distanţă, de la un preşedinte echipat ca la carte pentru schi, şi care spunea că se simte foarte bine pe pârtie, într-o zi când ar fi trebuit să se afle în doliu şi ar fi trebuit să se gândească foarte atent cât din această tragedie i se datorează şi lui, personal, pentru că nu a făcut absolut nimic să o evite. Totul se reduce din nou la cinism, în ţara aceasta: unii au ghinionul să se afle în spital într-un moment nepotrivit, ca acesta, iar alţii au norocul să se afle pe pârtie. 

Leave comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *.

Rezolva operatia antiSPAM si trimite comentariul! *