Sprijin pentru bătrânii singuri şi bolnavi este oportunitatea Primăriei Creţeni

Într-o Românie în care peste un sfert din populaţie trăieşte sub pragul subzistenţei, unde politicile coerente ale guvernanţilor pentru combaterea sărăciei se bat cap în cap, faultându-le unele pe altele, primarul localităţii Creţeni, Constantin Catrina, a ales să se implice cu adevărat în viaţa comunităţii sale.

În lupta sa împotriva sărăciei şi a inechităţilor sociale, Constantin Catrina este sprijinit de salariaţii departamentului de asistenţă socială din cadrul Primăriei Creţeni, angajaţii Centrului Multifuncţional de Servicii Sociale Creţeni, de doamna Ana Zugravu, responsabilul Centrului Multifuncţional de Servicii Sociale, oameni din sat şi voluntari, în dorinţa de a-i ajuta pe cei care trăiesc în sărăcie sau cu risc de excluziune socială.

Constantin Catrina deplânge însă modul în care statul român se implică pentru a-i ajuta pe cei bătrâni, singuri şi bolnavi, pe cei nevoiaşi, şi asta fiindcă sistemul nu face nimic concret, decât să adâncească problemele păturii sărace a României.

Soluţia găsită de autorităţile din Creţeni pentru bătrânii săraci şi singuri

„Colegii mei din cadrul departamentului de asistenţă socială al Primăriei au identificat persoanele vulnerabile din localitate, care aveau nevoie de ajutor: fie au rămas singuri, fie au copiii departe, în ţări străine, sunt bolnavi sau îngenuncheaţi de singurătate, bătrâni care sufereau dar nu ajungeau la medic, fiindcă nu avea cine să-i îndrume sau să-i întrebe ce-i doare. Multe boli au fost identificate aşa. De exemplu, în casă la tanti Gheorghiţa nu intra nimeni cu zilele. E singură şi neputincioasă la cei 90 de ani pe care i-a împlinit anul acesta. A dus-o greu, o viaţă a muncit la CAP sau prin sat cu ziua, iar cel mai grav era faptul că bătrânica nu avea nici un venit”, a precizat primarul localităţii Creţeni.

Statul nu dă doi bani pe bătrânii bolnavi şi singuri

Drama pe care o trăieşte tanti Gheorghiţa din Creţeni, fără bani, fără medicamente şi suferind de o boală cronică care se agravează şi fără sprijin financiar este situaţia multor bătrânii care trăiesc într-o Românie în care unii sunt privilegiaţi şi primesc pensii speciale, iar alţii primesc de la stat pensii de tot râsul. Mii de bătrâni se chinuiesc să supravieţuiască de la o zi la alta cu câteva sute de lei în fiecare lună. Sunt victimele sistemului, care nu realizează că dincolo de numărul unui dosar se află un om care se zbate să trăiască. După o viaţă de muncă cu sapa în mână, zilieră la ferma din sat, tanti Gheorghiţa îşi aşteaptă astăzi, la 90 de ani, cu sufletul la gură pensia de 500 de lei pentru care administraţia locală din Creţeni a reuşit să facă toate demersurile necesare. Este una dintre miile de bătrâne ale României care abia supravieţuiesc de azi pe mâine, victime ale sistemului, ros până la os de o clasă politică tot mai indiferentă la nevoile lor. Pentru toţi pe cei ca ea, statul nu dă doi bani, pentru că, în timp ce pensiile speciale, un paradis încasat din banii publici, apărat în substrat printr-un război al dezinformării sunt un privilegiu pentru „specialii şmecheri ai sistemului”, pentru muritorii de rând ministrul muncii, a anunţat că abia peste doi ani va exista probabil o nouă lege a pensiilor şi dosare recalculate pentru amărâţi. Este încă o confirmare a faptului că sistemul în sine tărăgănează, trage de timp, nu poate fi schimbat şi nu oferă o cale de a opri abuzurile instituţiilor statului. „Am găsit-o singură, nu are pe nimeni, nu ştia câţi ani are. Trăia doar din cât cerşea prin sat. Angajaţii primăriei i-au făcut curăţenie în căsuţă. Acum se simte mult mai bine şi chiar m-am trezit cu ea pe la primărie, a început să ne viziteze. Pentru a avea şi ea un venit, fiind şi bolnavă, i-am depus actele pentru avea dreptul de a solicita o pensie. Asistenţa socială a primăriei Creţeni, angajaţii Centrului Multifuncţional de Servicii Sociale Creţeni, în special doamna Ana Zugravu şi chiar familia Şerban, domnul Nicu Şerban, angajat al primărie, s-au implicat în această acţiune ca voluntari. Cu toţii suntem o mână de oameni care îi sprijinim pe cei aflaţi la ananghie. Nicu Şerban a ajutat-o pe tanti Gheorghiţa şi i-a refăcut căsuţa, îi tăie lemnele pentru sobă şi trece periodic pe la ea. Practic, tanti Gheorghiţa este în grija lui, este bolnavă, are un mic retard, dar, cu toate acestea, a muncit toată viaţa la fermă cu sapa în mână”, a precizat primarul.

Glasul oamenilor care trăiesc în sărăcie şi excluziune socială nu se face auzit

Constantin Catrina spune că nu lasă soarta oamenilor din sat la voia întâmplării. Până în prezent 6 persoane au fost ajutate să depună dosarul cu actele necesare pentru avea dreptul de a solicita o pensie. Demersurile sunt grele, trebuie timp şi implicare, chiar dacă aceste persoane au probleme grave de sănătate. Pentru toţi aceştia fiecare zi este o luptă cu bătrâneţea, cu sănătatea, cu vremea şi vremurile. Ei fac parte din miile de pensionari pe care satul îi sprijină cu un venit de tot râsul.

„Sistemul nostru este greşit, aşa consider. În situaţia în care sunt aceste persoane care nu au pe nimeni şi pe care noi le-am identificat în localitate, cu siguranţă sunt multe altele, în fiecare sat din România. Statul ar trebui să le acorde o sumă de bani, asistenţă medicală şi socială gratuită zilnic, asta dacă vrem să-i „vedem”, fiindcă putem să fim şi orbi sau surzi la nevoile lor, dar sunt omeni cu probleme destul de grave, sunt singuri, bătrâni şi bolnavi, care nu au asigurată nici o coajă de pâine pe zi, care abia îşi duc zilele, unii în bojdeuci şubrezite de timp care stau să cadă sau, mai grav, s-au aciuat în case părăsite”, a precizat primarul localităţii Creţeni.

O mână de ajutor din partea bisericii ortodoxe din Germania

În localitate există un Centrul Multifuncţional de Servicii Sociale prin intermediul căruia administraţia locală le oferă acestor categorii de persoane vulnerabile o masă caldă: „Zilnic ducem acasă mâncare caldă la 30 de oameni săraci. Acest centru a fost construit cu bani europeni, iar condiţia a fost de a-l susţine financiar prin acest proiect timp de 5 ani. S-a finalizat această perioadă, iar noi nu avem posibilitatea financiară de administrare a centrului. Am găsit totuşi o nişă, am avut noroc că ne ajută o fundaţie a bisericii ortodoxe din Germania. Am luat legătura cu ei şi vom primim 10 mii de lei lunar. Este un lucru extraordinar din partea acestei fundaţii, fiindcă este mare lucru să îi duci unui om amărât, bătrân şi singur o porţie de mâncare caldă în fiecare zi. Cu ajutorul angajaţilor din cadrul departamentului de asistenţă socială al primăriei s-au identificat persoanele vulnerabile, am văzut care le sunt nevoile şi am constatat că erau destul de bolnave. Fiindcă nu se puteau deplasa şi descurca, deoarece în ţara aceasta trebuie să te descurci pentru a-ţi căpăta un drept, le-am întocmit un dosar cu istoricul medical de la medicul de familie şi cu un medic specialist pentru a diagnostica afecţiunea. Toate aceste deplasări le-am făcut noi, în mod special angajaţii de la asistenţă socială, demersuri pe care un om bătrân şi bolnav nu le-ar fi putut face niciodată. Nu este o simplă identificare, trebuie să discuţi, să vezi care le sunt problemele, să te interesezi la medicul de familie, la medicul specialist, apoi să le cauţi documentele, iar dacă nu le au, fiindcă multe persoane aflate într-o astfel de situaţie nu le mai au, fiindcă mulţi nu ştiu să citească, trebuie refăcute. Apoi trebuie să mergem cu ei la comisia medicală de la Vâlcea pentru evaluare, unde s-a văzut că starea lor de sănătate este deplorabilă şi degradată, iar oamenii aceştia merită să aibă o indemnizaţie de handicap. Au fost situaţii când unii au avut nevoie de însoţitor, aceştia primind 1300 de lei, iar pensia de handicap este de 500 de lei, insuficientă pentru îngrijirea unei astfel de persoane”, a mai precizat primarul localităţii.

Constantin Catrina: „Toate aceste demersuri le-au făcut angajaţii acestei primării, care cunosc foarte bine demersurile şi ştiu ce au de făcut”

Un alt exemplu pe către primarul îl dă este situaţia unui tânăr imobilizat la pat, de care, până în vara anului trecut, a avut grijă tatăl său:

„Rămas singur, după ce tatăl lui a murit, noi ne-am mobilizat şi i-am făcut repede pensie şi un lucru bun a fost faptul că vecina lui a fost de acord să-l îngrijească şi a trebuit să-i facem şi ei dosarul pentru indemnizaţie de ajutor pentru persoanele cu dezabilităţi. Din păcate, toate aceste demersuri merg foarte greu, fiindcă aşteptăm încă o rezolvare. Noi ne bucurăm că vecina a acceptat această grea sarcină şi copilul este bine, este îngrijit. Ne-am dus noi la el, împreună cu medicul Corneliu David, din cadrul serviciul medical al Spitalului Drăgăşani, care a diagnosticat cazul destul de grav. În situaţia aceasta am apelat la Crucea Roşie şi îi mulţumesc domnului Ioan-Aurelian Cherăscu de la Râmnicu Vâlcea pentru sprijinul pe care ni l-a oferit. I-am făcut rost şi de o saltea băiatului. Toate aceste demersuri le-au făcut angajaţii acestei primării, care cunosc foarte bine demersurile şi ştiu ce au de făcut, pot să spun că sunt un exemplu. Populaţia este îmbătrânită, ar fi necesar un cămin de bătrâni, cu susţinere totală de la stat. Dar, cum statul nu îşi asumă o astfel de administrare, noi, ca primărie nu avem nici o şansă, dacă nu găseam această subvenţie de la biserica ortodoxă din Germania. Acesta a fost un lucru extraordinar, fiindcă, în cadrul acestui centru se găteşte, şi zilnic le transportăm mâncare”, mai spune primarul.

O altă familie s-a oferit să o ia acasă pe Ana Lucica Tudose pentru a o îngriji, fiindcă era pe stradă: „Viaţa este tristă, am trăit destul de greu. Sunt singură, nu am pe nimeni, nu am avut copii. Am stat într-o odaie a bisericii până când primarul mi-a găsit un loc mai cald. Mă simt bine la această familie, am şi pensie acum, dar viaţa mea este tristă şi amară”, spune Ana Lucica Tudose.

Elena Neagoe, o bătrânică de 89 de ani, fără nici un ajutor aşteaptă şi ea cu nerăbdare pensia pentru care primăria a făcut diligenţele necesare: „Mă ajută doamna Lili, de la Centrul de Servicii Sociale. Vine dimineaţa şi seara cu mâncare caldă la mine. Îmi este mai bine, acum am şi pensie, domnul primar spune că este de 500 de lei, încă o aşteptăm, pentru că nu a venit. Ce să fac cu ei mai întâi nu ştiu, fiindcă am nevoie, este adevărat, de medicamente şi lemne. Am noroc cu domnul primar şi cu fetele de la centru, care îmi aduc mâncare caldă şi bună, fiindcă sunt singură, nu am pe nimeni, iar eu nu mai am putere, şi tare rău îmi pare, fiindcă făceam altădată singură tot cea trebuia în curtea asta. Îmi pare rău şi îmi este şi ruşine de neputinţa mea”, ne spune Elena Neagoe.

Această categorie de persoane nu sunt ajutate de stat. Mai grav este că la mulţi dintre ei nimeni nu a ajuns, sunt bătrâni, bolnavi şi singuri şi nu ştiu să umble pe la uşile complicate ale statului pentru a-şi câştiga acel drept, de 500 de lei. Aceşti oameni care trăiesc în sărăcie şi excluziune socială nu pot da glas preocupărilor decidenţilor noştri politici pentru a aborda aceste probleme importante.

Din păcate relaţia stat – societate, scăderea demografică, exodul tot mai ridicat al tinerilor în căutarea unui loc de muncă şi dezinteresul pentru atragerea investitorilor, milioanele de bătrâni cu pensii mizerabile sau lăsaţi la voia sorţii fără nici un ajutor, starea de sănătate catastrofală a populaţiei, din cauza unui sistem medical putred şi corupt, toate acestea fac ca satul român să fie pe cale de dispariţie şi cu probleme uriaşe, pe care nimeni nu dă semne că ar vrea să le rezolve, dat fiind că ele se agravează de la o zi la alta.

Leave comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *.

Rezolva operatia antiSPAM si trimite comentariul! *