În foarte scurt timp, Europa pe care o ştim astăzi ar putea să dispară, iar în locul ei, în unele state ar putea rămâne un hău greu de acoperit. În urma scenariilor lansate în spaţiul public de Jean-Claude Juncker se vorbeşte intens în aceste zile inclusiv despre destrămarea Uniunii Europene, întrucât anumite state marginalizate până acum par să nu mai fie de acord cu acest statut, şi nici cu cel de inegalitate faţă de ţările unde astăzi s-a acumulat cea mai mare parte a bogăţiilor Europei, dar şi cea mai mare parte a forţei de muncă specializate. Scenariul privind o „Europă cu două viteze”, care deja funcţionează de câţiva ani buni nu mai este acum acceptat, în principal datorită crizei economice.

Culmea, acele aspecte care până acum erau văzute ca dezavantaje pentru România vor deveni, în cazul destrămării Uniunii Europene, singurele scenarii care ne vor ajuta să ne păstrăm unitatea naţională. Primul şi cel mai important aspect este faptul că România şi-a păstrat moneda naţională, spre deosebire de alte state, care au renunţat la ea şi au intrat într-o criză profundă – vezi cazul Grecia. Al doilea aspect este faptul că încă suntem capabili să ne apărăm singuri graniţele, adică nu suntem în Spaţiul Schengen, deşi ne-am umilit în mod repetat pentru acest statut.

Schimbarea bruscă de atitudine a liderilor europeni nu este decât o consecinţă firească a unei crize economice majore, care îşi va face simţită prezenţa în următorii ani chiar şi în cele mai dezvoltate state europene, adică Germania şi Franţa. Trăgeam de mai mult timp un semnal de alarmă în legătură cu radicalizarea naţionalismului în anumite state, iar alegerile din Franţa par să fie următorul examen major pe care îl va avea de trecut populaţia europeană. Marine Le Pen se află în continuare în fruntea sondajelor pentru primul tur al prezidenţialelor franceze din aprilie, şi a promis deja un referendum pentru ieşirea ţării sale din Uniunea Europeană. Nu este exclus nici ca, înaintea Franţei, să abandoneze UE ţările cu cele mai mari probleme economice şi financiare, ca Grecia şi Italia, probleme cauzate chiar de uniune, şi mai ales de moneda ei.

Toate aceste tendinţe naţionaliste sunt alimentate din plin de noua preşedinţie americană a lui Donald Trump, care este interesată în primul rând de globalizarea schimburilor comerciale, pentru că nu este avantajată în nici un fel de restricţiile de acces puse mărfurilor americane de comunitatea europeană. În acest context, chiar dacă alegerile din principalele ţări europene nu vor fi câştigate de lideri naţionalişti, Uniunea Europeană tot riscă dezintegrarea, în primul rând din cauza problemelor economice grave cu care se confruntă ţările exploatate din acest spaţiu, printre care şi România, care nu mai acceptă ca propria populaţie să moară de foame, doar pentru a alimenta conturile grase ale multinaţionalelor controlate de principalii beneficiari ai uniunii.

Culmea, deşi se află printre ţările intens spoliate de activele majore, de mâna de lucru tânără şi calificată şi transformată în piaţă de desfacere de mâna a doua, România continuă să tacă, orbită de conflicte politice interne fără substanţă. Riscăm să devenim acum, mai mult decât oricând, o colonie oficială a Germaniei, Franţei şi Beneluxului, iar votul ţărilor „de mâna a treia”, printre care ne numărăm, să devină unul pur consultativ în cadrul uniunii. Din păcate, în această politică, de colonizare, liderii de facto ai Europei contează foarte mult pe teama guvernelor din Estul Europei faţă de Rusia, dar şi pe neîncrederea în protecţia americană.

Din păcate, în România, aşa-zisa clasă politică nu se ocupă nici măcar un minut de elaborarea unor plase de siguranţă naţionale în cazul în care ţara ar rămâne în aer, după o eventuală destrămare a Uniunii. Liderii de la Bucureşti par în continuare încremeniţi şi supuşi proiectelor american şi german, fără să ia în calcul în nici un fel faptul că România ar putea deveni, în curând, dependentă numai de rezervele sale interne.