M-am plictisit, va rog să mă credeţi, de acest personaj politic de carton, pe numele lui Liviu Dragnea. De fapt, omul este cât se poate de fad, aproape că mă şi mir cum de inspiră atâtea cuvinte meşteşugite din partea jurnaliştilor. La mijloc se pare că este, însă, talentul său fantastic de a cădea fulgerat în terenul de 16 metri, după ce se împiedică singur de minge, în condiţiile în care nu mai este nici un alt jucător pe teren. Un băiat de Teleorman ajuns pe jilţul de preşedinte de partid de la Bucureşti datorită nemaipomenitei sale dorinţe de înavuţire şi putere, şi care, cel mai probabil, va cădea în curând acolo unde trebuia să se ascundă de la bun început, adică în cel mai întunecat cotlon al politicii, unde să nu îl poată dibui DNA-ul, sau măcar să îl considere insignifiant.

Când avea aere de Teleorman nu interesa pe nimeni că proprietăţile pe care le tot vizita prin ţările calde cam aveau miros de şpagă, dar de aici, din buricul Capitalei, acest miros a devenit insuportabil chiar şi pentru procurorii DNA, care se străduiesc din răsputeri să îl ignore, măcar până când PSD-ul nu va mai fi atât de puternic pe cât este astăzi. Şi, cu atâtea faulturi şi autogoluri, se pare că actualul partid de guvernământ nu este prea departe de momentul deznodământului, sau al adevărului.

Zilele acestea s-au scris alte câteva file din cartea neagră a PSD, aşa cum, probabil, va fi ea numită peste câţiva ani de cunoscătorii în ale dedesubturilor politice.

Primul eveniment a fost scandalul mocnit cu noul prim ministru. La doar câteva zile de când a intrat în pâine, Mihai Tudose a declarat în mod public faptul că nu va aplica decât măsurile viabile din nou program de guvernare. Iar figura noului prim ministru inspiră mult mai multă hotărâre decât mina lui Sorin Grindeanu din primele zile de mandat. Asta înseamnă că mierea s-a transformat deja în fiere, şi este posibil ca Dragnea să aibă câteva coşmaruri nocturne, când îşi va aduce aminte cu părere de rău ce prim ministru blând a avut, în persoana crucificatului Grindeanu, şi cum s-a grăbit el să-l schimbe cu un ditamai balaurul politic, în persoana domnului Tudose. Acest eveniment, combinat cu încercarea de subminare pe faţă a autorităţii lui Călin Popescu Tăriceanu în noul Guvern nu face altceva decât să mai sape o palmă de pământ la groapa în care urmează să cadă PSD la următoarele alegeri.

După care, a urmat şi cireaşa de pe tort: faptul că Dragnea este, fără îndoială, autorul, cel puţin moral, ba poate chiar direct al hăituirii jurnaliştilor de investigaţii care tocmai se pregăteau să dezvăluie unele dintre cele mai mari ţepe ale sale opiniei publice, prin intermediul ANAF. Această acţiune a reuşit performanţa uluitoare de a coaliza împotriva PSD un număr record de jurnalişti, publicaţii şi televiziuni, care până atunci nu se suportau la aceeaşi masă, dar care şi-au dat imediat mâna când au observat apucăturile staliniste ale liderilor PSD şi şi-au simţit ameninţată pielea. Singura care nu s-a aliniat a fost, cum era de aşteptat, RTV, televiziunea unde Liviu Dragea a ales să-şi exprime public aşa-zisa indignare faţă de controlul desfăşurat de ANAF. Probabil pentru copiii de grădiniţă care au ratat desenele animate dinainte de culcare şi s-au distrat în seara aceea privind figura de-a dreptul animată a domnului Dragnea, pentru că adulţii nu cred că au avut cum să înghită o asemenea gogoaşă.

Aş merge puţin mai departe cu scenariul, întrebându-mă dacă nu cumva dezvăluirile celor de la Rise Project nu au fost cumva un efect al atacurilor virulente orchestrate pe aceleaşi posturi prietene ale PSD împotriva şefei DNA, atacuri la care, cum era normal, instituţiile informative ale statului, şi printre acestea se numără fără îndoială şi DNA, au reacţionat corespunzător. Dincolo de zgomotul cătuşelor, pe care îl auzim la televizor, aşteptăm acum să vedem dacă ele se vor transforma şi în acţiuni reale, sau nu sunt cumva doar metode de şantaj ale conducerii unor instituţii la politicieni, şi invers. Doar atunci când vom vedea un rezultat concret al acestor ameninţări voalate am putea crede în veridicitatea acestor spectacole televizate. Până atunci, chiar şi aşa-zisa anchetă bombastică la adresa lui Dragnea rămâne un scenariu de film. Un film la care, probabil, peste 3 ani, la următoarele alegeri – pardon, reprezentaţii, – PSD nu va mai participa decât poate doar din culise.