Într-o cromatică dominată de verde crud, în Depresiunea Dobriceni – Zmeurăt, pe valea pârâului Govora şi a afluentului său, Cacova, aşezată pe un drum împădurit extrem de pitoresc, în comuna Stoeneşti găseşti o aşezare cu oameni primitori, dornici de vorbă şi harnici. Truditori ai pământului, păstrători ai valorilor spirituale, apărători ai gliei străbune, oamenii de aici au un legământ trainic cu pământul. Aşezată  într-un peisaj deosebit, Stoeneştiul oferă lucruri inedite, în peisajul reliefului local. Locurile sunt încântătoare, şi putem spune unice prin frumuseţea lor specifică. Satele se răsfiră alene peste văi şi dealuri. Culmi, coaste, văi, toate sunt mai mici şi mai apropiate de măsura omenească, sculptura pământului mai puţin eroică, mai fină, mai plină de graţie şi de o armonie îmblânzită. Aceste înălţimi semeţe, adevărate străji ale satelor de pe Stoeneşti sunt încărcate de cântec şi legendă. Pădurile care adăpostesc frunţile cărunte ale dealurilor din zonă au şi ele o istorie specifică.  Dealurile sunt acoperite de păduri de stejar şi fag care domină aceste locuri, le dau o personalitate aparte, amintesc de codrii străvechi ai ţinutului. Coastele şi culmile satelor sunt ascunse de livezi, de pomi, de meri, de caişi sau de nuci care, toate la un loc dau parfum şi aromă acestor locuri încântătoare. Apele celor două râuri sfredelesc piepturile dealurilor, ducând în undele lor pietrişul şi nisipul pe care-l preling alene prin comună. Este o adevărată frumuseţe să admiri ţinutul cu văi şi dealuri care şerpuiesc alene: „Stoeneştiul este un loc binecuvântat de Dumnezeu, o localitate aşezată într-o zonă superbă. M-am născut şi am crescut aici, şi spun asta pentru că mi-aş dori ca localitatea să-şi recapete strălucirea de altădată, să renască, iar cei plecaţi să se întoarcă acasă. Pentru noi, cei care ne-am născut aici pământul a însemnat vatră, adăpost, ogor binecuvântat de Dumnezeu cu roade bogate şi liniştea căreia cei plecaţi îi duc dorul. Cele treisprezece sate ale Stoeneştiului sunt pentru mine centru lumii mele”, consideră primarul Gheorghe Dumbravă.

Întreg ţinutul este străbătut de un spaţiu geografic marcat de o istorie îndelungată. Mărturii din paleolitic şi neolitic şi din vremurile mai puţin îndepărtate fixează acest trecut în timpuri imemoriale, dar cu puternice ecouri în contemporaneitate. Atestată documentar la data de 6 iunie 1507, când Radu cel Mare voievod dă un hrisov în cetatea de scaun Târgovişte, prin care întăreşte boierului Stănilă părţi de ocină cumpărate în Stoeneşti de la Oprea Pârcălabuş, localitatea are o istorie de păstrare a credinţei, datinilor şi obiceiurilor, făurindu-şi o atestare inconfundabilă.

Claudia Şchiopu