Costeşti, localitate aşezată într-un colţ de rai

Aşezată pe Bistriţa olteană, în partea de est a depresiunii subcarpatice Horezu, la poalele Munţilor Căpăţânii, care leagă zona de sub munte a Olteniei şi pe aceasta de ţinuturile sudice, iar prin văile Jiului şi Oltului de meleagurile transilvănene din interiorul arcului carpatic, localitatea Costeşti are multe de oferit turiştilor, în special celor pasionaţi de farmecul munţilor. Considerată ca fiind una dintre cele mai frumoase zone ale ţării, localitatea este un adevărat paradis pentru iubitorii de natură. Compusă din patru sate, Costeşti fiind centrul aşezării, în jurul căruia străjuiesc Văratici, Bistriţa şi Pietreni, localitatea este locul unde domneşte o atmosferă rustică, iar satele pot fi considerate o adevărată oază de relaxare. Călătorul va regăsi această aşezare pitorească în zona muntoasă de la poalele Muntelui Arnota, într-un un spaţiu geografic marcat de o istorie îndelungată. Mărturii din vremurile cele mai îndepărtate fixează trecutul Costeştiului cu puternice ecouri în contemporaneitate, şi asta pentru că localitatea are o istorie care se întinde, aşa cum arată descoperirile arheologice, pe aproximativ 10 milenii. Cu toate acestea, prima atestare documentară a Costeştilor vine de la un hrisov emis de domnitorul Neagoe Basarab, la data de 11 octombrie 1512.
Turismul, în continuă dezvoltare
Aflată în depresiunea Costeşti, sub umbra muntelui Arnota, într-un peisaj deosebit, localitatea Costeşti oferă lucruri inedite în peisajul reliefului local. Locurile sunt încântătoare şi putem spune unice, prin frumuseţea lor specifică. Mica depresiune subcarpatică Costeşti este străbătută de albiile a două pâraie paralele: Bistriţa şi Costeşti, care-şi adună apele din Munţii Căpăţânii. Muchia care desparte cele două ape, relativ joasă, se înalţă spre centrul depresiunii, pe Dealul Mlăci, şi culminează cu Vârful Stogu, care desparte depresiunea în două, spre Ferigile şi Pietreni-Bistriţa. Străjuită la miazănoapte de Muntele Arnota, la răsărit de Dealul Costeştilor şi Dealul Neagota-Văratici, ambele reprezint ă prelungirea unor picioare ale Munţilor Căpăţânii. Depresiunea se îngustează la un moment dat, proptindu-se în zona confluenţei celor două ape: Costeşti şi Bistriţa. Îmbrăţişată de munţi şi dealuri care pe alocuri se apropie, iar alteori se-ndepărtează, urcând spre miazănoapte şi ocolind în larg unduiri spaţiul natural, Costeştiul este, de fapt, un colţ de Rai.
Claudia ȘCHIOPU