Nu am aprobat niciodată încălcarea legii, şi nici nu credeam că voi fi pus vreodată în situaţia de a aproba o astfel de faptă. Pentru a face un asemenea lucru este clar că trebuie să ai o doză crescută de adrenalină, sau de inconştienţă, exceptând stările bahice, unde doza de bere ia locul celor de mai sus. Cert este că, la Vâlcea, un singur individ a reuşit ceea ce sute de alţi cetăţeni oneşti nu au avut curajul să facă, şi anume a atras atenţia asupra unei pungăşii săvârşite sub oblăduirea legii.

Datorită unui singur om, furios pe faptul că cineva îi băga cu de-a sila mâna în buzunar pentru a-i scoate de acolo nişte bani în plus, administraţia locală a Râmnicului s-a hotărât să cheltuiască doar atât cât îi este plapuma, sau doar atât cât poate suporta buzunarul majorităţii localnicilor acestei mici urbe. Cu ocazia faptului că şi-a văzut fapta scrisă pe zidurile primăriei, ale prefecturii şi ale biroului propriei soţii, primarul a realizat brusc faptul că nu este singur prin acest oraş. O fi el mic şi plin de pensionari, dar iată că cineva s-a arătat dispus să îşi rişte imaginea pentru a-i atrage atenţia că mai sunt prin preajmă şi oameni capabili de a se înfuria pentru faptul că sunt pungăşiţi prin hotărâri de consiliu local, fără să îi întrebe nimeni dacă vor şi pot să dea mai mulţi bani pentru taxe şi impozite locale.

Da, pentru administraţia Gutău hotărârea de ultim moment, de reducere a majorării iniţiale a taxelor locale va însemna 70 de miliarde de lei vechi mai puţin, la un buget de aproape 200.000.000 de lei noi, mai mare decât bugetul întregului judeţ. Ce înseamnă asta? Probabil câteva borduri şi panseluţe mai puţin pe străzile Râmnicului. Ce însemna suma plătită în plus pentru un râmnicean care trăieşte din salariul minim pe economie sau dintr-o pensie de nimic, şi are de întreţinut o familie? Probabil mai multă mâncare pe masă, lucru mult mai important decât nişte vopsea de semnalizare rutieră mai mult pe străzile oraşului, de pildă.

Întrebarea este alta: cum am ajuns la un asemenea grad de incultură, lipsă de informare sau frică, încât să nu reacţionze nimeni din acest oraş, atunci când s-a luat iniţial această decizie, şi a trebuit să se atragă atenţia asupra acestei măsuri de un individ care a încălcat legea pentru asta? Mai multe răspunsuri referitoare la acest aspect poate ar trebui căutate şi în eforturile constante făcute de toate guvernele, dar ajunse la apogeu în ultima guvernare PSD – ALDE, de a pune botniţă presei, astfel încât oamenii să rămână liniştiţi, în neştiinţa lor. După toată aventura, iată că se poate. Se poate fura ceva mai cu măsură, se poate întreţine administraţia locală şi fără să se bage mâna până la cot în buzunarul contribuabilului şi se poate ca, la un moment dat, electoratul să se deştepte din amorţeală. Nu voi crede, însă, că această ţară poate să revină pe făgaşul ei normal decât atunci când voi vedea că se poate, de pildă, ca parlamentarii, primarii, preşedinţii de consilii judeţene şi, în general, toţi aleşii, să ocupe posturile respective pro bono, adică pentru că au fost puşi acolo să facă ceva pentru alegători, nu doar pentru buznarul şi faima lor.