Majorităţile solide sunt doar o iluzie trecătoare, în lipsa măsurilor care să le aducă într-adevăr un trai mai bun locuitorilor din ţările respective. PSD încă se mai scaldă în România în iluzia că poate face orice prostie îşi doreşte, pentru că are în spate milioane de voturi care nu dispar, în timp ce liderii occidentali încep să se trezească la realitate. Este suficient să dăm un singur exemplu: în Germania, pe meleaguri unde se face politică mult mai bine decât la noi s-a ajuns deja în situaţia ca un partid de extremă dreapta să ajungă principalul lider al opoziţiei şi, cel mai probabil, viitor succesor la guvernarea ţării.

În acest moment, România seamănă foarte mult cu o maşină la mâna a doua hârbuită, ruginită, fără frâne şi scăpată de sub control, cu un pilot nepregătit şi fără copilot. Unde va fi primul pom de care ne vom lovi? Rămâne de văzut.

Nu este suficient să ne uităm peste gard, la vecinii noştri mai înstăriţi şi să ne facem că nu pricepem. La noi lucrurile vor fi mult mai grave decât la ei, mai ales pentru că România beneficiază deja de o guvernare dezastruoasă şi, mai grav, nu există în acest moment o opoziţie sănătoasă, care să garanteze echilibrul în stat. În aceste condiţii, în urma unei eventuale revolte a populaţiei, nu este exclus să vedem pe scena politică un partid extremist cu veleităţi de Făt Frumos, care să subjuge masele needucate peste noapte şi să ne arunce chiar mai jos, pe scara istoriei, decât suntem acum.

Asta înseamnă că antipaticii noştri guvernanţi vor trebui să lucreze urgent pentru ca românii să trăiască mai bine, altfel se vor trezi din vârful soclului unde s-au cocoţat în fundul gol, pe stradă, în toiul iernii. Deja am primit o bătăiţă prietenoasă pe buci de la prim-vicepreședintelui CE, Frans Timmermans. Urmează repercursiuni în toată regula dacă nu urmăm şinele pe care ni s-a spus să mergem. În acest moment, din păcate, nu mai avem argumente pentru a negocia cu stăpânii noştri europeni, pur şi simplu pentru că nu mai avem monedă de schimb: ne-am vândut pe nimic aproape tot ce aveam prin bătătură, şi acum aşteptăm mila străinilor.