Domnule Dragnea, atenţie, domnule, pe unde calci. În stânga este ditamai rahatul în care ţi-ai transformat propriul partid, iar în dreapta este un hău creat tot de mata, din voturile propriului electorat. A, uitasem: nu cumva să calci înainte, pentru că acolo te aşteaptă statul paralel, pardon … statul de drept, cu cătuşele zornăind. Trebuie să avem mare grijă să nu păţeşti ceva, pentru că nu mai găsim nicăieri un lider aşa de tare. Te rugăm, nu ne lăsa pe mâna madamei Dăncilă, nu ne părăsi. Unde? Nu, vă rog, nu îl luaţi la beci, avem nevoie de EEEEEEEEL!

Cam aşa ar suna corul aplaudacilor din PSD, dacă i s-ar întâmpla ceva tătucului Dragnea. Şi nu vorbim aici numai de PSD, chiar dacă marele congres ne dă ocazia să dăm din nou exemplu partidul de guvernare. Fenomenul se întâlneşte la absolut toate partidele, chiar şi la cele care aşteaptă tăcute şi ascunse în păpuşoi ca PSD să se împiedice şi să cadă în prima baltă, din cauza propriei euforii a puterii.

Calitatea oamenilor aflaţi în funcţii-cheie în partidele politice arată nivelul la care se face politică în România de astăzi. Dacă în urmă cu câţiva ani era o plăcere să asculţi dezbateri spumoase, bazate pe idei şi proiecte, astăzi am ajuns la nivelul cel mai de jos, acolo unde nici un politician pus în funcţii-cheie nu pleacă de acasă fără mapa cu copiuţe transmise de şeful de partid.

Te cuprinde brusc tristeţea atunci când asculţi discursurile sforăitoare de la congresul PSD. Un congres plin de recipiente goale, ale unor aşa-zişi lideri politici care nu au absolut nimic de transmis, o turmă de oi aliniate în spatele berbecului comunal al cărui post nici măcar nu a fost scos la concurs. Deşi manevra de a schimba orice lider vocal din partid cu sus-numitele butoiaşe goale pare o manevră de relansare a partidului din partea lui Dragnea, în realitate este doar un ultim gest disperat de a-şi asigura butoanele conducerii chiar şi în cazul în care ar fi nevoit să le apese de după gratii.

Liderul PSD nu-şi mai permite luxul discreţiei sigure de sine, pe care l-a practicat în ultimii ani, ci doar pe al agitaţiei isterice, specifică naufragiatului ajuns la capătul puterilor. Nimic nu a rămas nepunctat în discursul disperat al preşedintelui etern al PSD, de la ameninţări voalate împotriva instituţiilor de ordine ale statului şi asigurări date ascultătorilor cu probleme penale că legile justiţiei vor fi schimbate cu siguranţă după voia PSD până la săgeţi ameninţătoare la adresa preşedintelui, mesaje naţionaliste sau promisiuni pentru toate categoriile sociale, ba chiar mesaje pentru NATO şi Occident, totul arată ca şi cum s-ar pune bazele unei noi republici socialiste unde, în loc de stropi de apă, va ploua cu bobiţe de aur. Ce mai, ascultându-l ai spune că Dragnea este un personaj providenţial fără de care România ar rămâne în păsărica goală, fără haine, fără cârmaci şi mai ales fără un lider de primă mână.

Păcat că toate promisiunile acestea rămân doar la stadiul de poezie frumoasă, scrisă pe o hârtie care va fi uitată în cel mai apropiat coş de gunoi, iar Liviu Dragnea s-a bucurat acum doar de o mică victorie de etapă. Ce este mai greu abia acum urmează pentru el. În ciuda faptului că şi-a asigurat spatele, punând oiţele social-democrate să voteze pe posturile de conducere oamenii pe care îi este cel mai uşor să-i manevreze, parcă văd cum, după decizia finală a judecătorilor în dosarele care îl privesc, “liderul maxim” al PSD îi va transmite cu porumbelul călător hârtiuţele cu indicaţii madamei Dăncilă, în timp ce va măsura cuminte o celulă de lux, din acelea modernizate special pentru VIP-uri. Pe 21 martie, Dragnea va compărea în faţa judecătorilor în dosarul privind angajările fictive de la Direcţia pentru Protecţia Copilului Teleorman, în care liderul PSD este judecat pentru instigare la abuz în serviciu şi instigare la fals intelectual. Ar fi a doua condamnare pe care o are la activ care, adăugată la cea din dosarul Referendumul s-ar putea transforme în una executorie. În aceste condiţii, va fi din ce în ce mai greu pentru tătuc să se menţină în funcţie, chiar şi întinzând la maximum coarda prezumţiei de nevinovăţie.

Cu asemenea lideri, cum sunt cei aleşi sâmbătă, este posibil totuşi ca Dragnea să mai fie ţinut în funcţie încă vreun an sau doi, timp în care poate organiza un rând sau două de alegeri, şi poate face în continuare jocurile în partid. Nu degeaba au fost eliminate la congres şi criteriile de integritate impuse în trecut de Victor Ponta, iar prezumţia de nevinovăţie este astăzi pe buzele tuturor jurnaliştilor plătiţi regeşte din banii supţi de la guvernare.

Mulţi se sperie crezând că Dragnea va răsturna în curând lumea cu fundul în sus, periclitând democraţia. Previziunea noastră este că PSD mai are puţin şi ajunge în vârful muntelui, dincolo de care îl aşteaptă cea mai adâncă prăpastie, iar fără palma tătucului în spate, Viorica Dăncilă nu face nici cât o ceapă degerată.