În partea sudică a Vâlcii, pe malul stâng al Olteţului, cum cobori dinspre Făureşti spre Morunglavu istoria a aşternut dovezile unui puternic neam oltenesc, pe care hrisoavele îl amintesc pe aceste locuri încă din Paleolitic. În momentele trecutului istoric ale acestei zone, cercetările arheologice au scos la iveală faptul că aici a existat o cetate geto-dacică, inclusă în salba cetăţilor de pe Valea Olteţului. Prin urmare, valorile vin din vechime, individualizând fiecare localitatea din zona de sud a judeţului, evidenţiind originalitatea şi specificul locului. Astfel, în fiecare sat din Laloşu încă se mai poartă nealterate obiceiuri din vechime, chiar dacă acestea riscă să se piardă, încetul cu încetul. Aici, tradiţiile şi obiceiurile reprezintă cartea vie de istorie a acestui ţinut scris direct în sufletele tuturor generaţiilor. În Monografia comunei Laloşu, descoperirile arheologice şi documentele istorice atestă faptul că populaţia acestor meleaguri s-a ocupat întotdeauna de cultivarea pământului, creşterea animalelor şi prelucrarea lemnului: „Comuna Laloşu a fost favorizată prin prisma faptului că, având foarte multe ateliere de tâmplărie, peste 150 de ateliere la număr, oamenii au stat acasă sau au muncit pământul, fiindcă munca pământului a rămas o obligaţie sfântă, care s-a moştenit. Aici, datinile şi obiceiurile reprezintă tezaurul locului”, spune primarul Nicu Constantin. Pe cununa de dealuri frumos rânduite pe malul stâng al râului Olteţ, comuna Laloşu este un loc pitoresc. Pământul acestui ţinut muncit cu truda palmelor bătătorite şi arse de soare atestă faptul că întreaga comunitate se trage dintr-un neam nobil, iar tezaurul istoric şi cel spiritual al localităţii este unul deosebit.