Oraşul Gherla este aşezat în dreapta Someşului Mic, la o altitudine medie de 265 de metri, fiind adăpostit la sud-este de dealul Gherlei (419 metri). În localitate au fost descoperite urmele unui castru roman, care a servit drept sediu pentru „Ala II Gallorum et Pannoniorum”. A fost construit pe malul drept al Someşului Mic, şi refăcut în piatră pe vremea lui Antonius Pius. Dovezile existenţei unui oraş vechi aici au ieşit la iveală cu ocazia săpăturilor în vederea construirii complexului de industrializare a lemnului. Au fost scoase la iveală atunci numeroase materiale de interes arheologic, printre care monede, arme sau sculpturi, care se află astăzi expuse la muzeul din localitate, precum şi o diplomă militară datată la 2 iulie 133, care menţionează existenţa în Dacia Porolisenssis a 8 unităţi auxiliare romane: 2 Alae şi 6 Cohors.

Amprenta culturală a armenilor se poate observa şi astăzi

Existenţa oraşului actual este menţionată în „Chronicon pictum” ca existând aici în anul 1070, sub denumirea de „Novum Castrum” – noua cetate. În secolul al XVI-lea (în anul 1540), pe locul fostei cetăţi, cancelarul George Martinuzzi a ridicat o puternică fortăreaţă, pe care a denumit-o „Arx Nova ad Samusium”, având un aspect orăşenesc, dar fără importanţă strategică, doar cu funcţie comercială şi meşteşugărească.

În secolul al XVIII-lea, la Gherla au fost colonizaţi armeni, motiv pentru care aşezarea a fost denumită „Armenopolis”. La fel ca şi multe alte oraşe din nordul Transilvaniei, Gherla devine nu doar un centru meşteşugăresc important, ci mai ales un focar de cultură românească. Viaţa spirituală a comunităţii se dezvoltă încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea.

Oraşul oferă, însă, vizitatorilor şi câteva obiective de interes turistic. Printre acestea se numără în primul rând Muzeul de Istorie, unde sunt expuse numeroase documente privind evoluţia oraşului şi a împrejurimilor, piese de interes arheologic găsite cu ocazia săpăturilor din incinta castrului roman, dar şi unele documente legate de stabilirea armenilor în acest oraş.

Catedrala Armeano-Catolică, un simbol al religiei armenilor

Comunitatea armeană din Gherla a fost una deosebit de puternică în epoca medievală şi printre cele mai bine cunoscute din Europa Centrală şi de Sud-Est. Armenii formau o comunitate prosperă de negustori, iar aceştia au decis să ridice o catedrală episcopală aici, în anul 1748. Între anii 1748-1804 în centrul oraşului Gherla, pe actuala stradă Gheorghe Şincai, se ridică o biserică monumentală în stil baroc cu hramul Sfintei Treimi, având hram secundar Sfântul Grigorie Luminătorul.

Puteţi vizita şi astăzi biserica, un adevărat monument de arhitectură al stilului baroc transilvan. Catedrala se remarcă prin maiestuozitate, deasupra intrării principale fiind ridicate trei turle: o turlă principală, încadrată de două turle secundare, cu dimensiuni mai reduse. Pe lângă altarul principal există alte patru altare: altarul dedicat Fecioarei Maria, altarul dedicat Sfântului Grigorie Luminătorul, altarul dedicat Sfântului Iosif și altarul dedicat Sfântului Ioan de Nepomuk. Altarul principal şi altarele secundare sunt decorate cu picturi şi statui specifice stilului baroc. În biserică se află tabloul înfăţişând „Coborârea lui Iisus de pe Cruce”, care se presupune că ar fi opera lui Rubens. Acest tablou a fost dăruit de împăratul Francisc I ca recunoştinţă pentru donaţiile importante destinate visteriei imperiale. În interiorul bisericii veţi putea vedea astăzi şi statuile Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, în mărime naturală, statui care se aflau pe vremuri încastrate în gardul de incintă, dărâmat între timp.

Urmele vechii cetăţi se pot vedea în parcul oraşului

În parcul oraşului veţi putea vedea câteva dintre ruinele vechii cetăţi, şanţurile şi valul de apărare. Cetatea Gherla (Cetatea Martinuzzi) a fost atestată documentar din anul 1540, fiind construită la ordinul episcopului de Oradea, Gheorghe Martinuzzi, trezorier şi guvernator al Transilvaniei. Tot în centrul oraşului se găseşte şi Biserica armenească, (datând din 1748 – 1798), monument de artă feudală unde se păstrează trei lucrări de mare valoare artistică şi documentar-istorică.

În zilele frumoase de vară puteţi să vă plimbaţi pur şi simplu în tihnă pe străzile liniştite ale oraşului. În lungul străzii principale, spre nord veţi descoperi străzi frumoase, care converg spre piaţa centrală, acoperită cu un mozaic floral dominat de boschete de trandafiri. Este un loc tihnit, numai bun pentru un sfârşit de săptămână departe de forfota marilor oraşe.

Deosebit de interesantă pentru vizitatori este şi clădirea cetăţii, construită în stil renascentist şi o veţi regăsi pe malul drept al râului Someşul Mic. Este atestată documentar din anul 1540, fiind construită la ordinul episcopului de Oradea, Gheorghe Martinuzzi, trezorier şi guvernator al Transilvaniei.

Cetatea a fost ridicată după planurile arhitectului Domenico da Bologna sub forma unui patrulater cu bastioane de apărare la colţuri, înconjurat de ziduri groase şi de un şanţ cu apă, iar intrarea şi ieşirea din cetate se făcea pe un pod mobil, existând şi accesul prin tuneluri subterane. De-a lungul timpului, cetatea a aparţinut mai multor familii nobiliare, inclusiv a principilor Transilvaniei Sigismund Báthory şi Gheorghe Rákóczi al II-lea. Deoarece nu mai prezenta importanţă strategică, împăratul Iosif al II-lea a transformat-o în închisoare centrală a Transilvaniei. În anul 1913 închisoarea este transformată în institut de prevenţie pentru minori, unde copiii studiau şi învăţau diverse meserii.

În timpul comunismului, închisoarea Gherla a cunoscut două perioade distincte: anii 1945-1964 – închisoare politică, respectiv anii 1964-1989 – închisoare pentru deţinuţi de drept comun. După anul 1989 închisoarea Gherla, una dintre cele mai vechi din România, a devenit penitenciar de maximă siguranţă.

CITIŢI MAI MULTE INFORMAŢII DESPRE OBIECTIVELE ŞI EVENIMENTELE TURISTICE DIN JUDEŢUL CLUJ VIZITÂND SITEUL WWW.CLUJTOURISM.RO SAU PAGINA FACEBOOK CLUJ TOURISM .