Am asistat vineri seara la încă un miting confiscat în România, aşa cum au fost, de altfel, toate manifestaţiile de protest organizate până acum. Faptul că scenele violente petrecute în prima zi de protest nu au semănat cu atmosfera de sâmbătă arată faptul că şi de această dată România este cobaiul cuiva. Încă nu ne-am lămurit exact dacă este vorba despre puterile străine, despre acea parte a serviciilor secrete care a fost subordonată altor state, sau doar despre interesul meschin al politicienilor noştri, de a-şi păstra cu orice preţ privilegiile câştigate prin furt şi înşelătorie.

Cert este că, la doar câteva ore înainte de protest au existat foarte mulţi oameni de bună credinţă care se îndreptau spre Bucureşti fluturând steaguri pe maşini şi crezând sincer că protestul lor ar putea schimba ceva. Speranţele le-au fost destul de repere spulberate de câteva zeci de huligani trimişi special în piaţă pentru a legitima intervenţia ostilă a jandarmilor, cu scopul de a-i dispersa cât mai repede pe protestatari şi a scăpa de ei, indiferent că pentru acest lucru au folosit gaze lacrimogene şi chiar gloanţe. Scopul a scuzat mijloacele şi în acest caz. Am asistat astfel la un mod jalnic de conducere politică, pe care slugile sus-puse ale domnului Dragnea au înţeles să-l pună în practică, pentru a anihila orice opoziţie. La fel de jalnică a fost, însă, şi încercarea politicienilor din opoziţie şi a preşedintelui, care doreau să acumuleze gratuit voturi pe fondul nemulţumirii populare.

Chiar dacă protestul s-a încheiat, pentru moment, dat fiind că toţi cei care se vor mai aduna în piaţă în zilele următoare nu mai reprezintă diaspora, ci grupurile răzleţe de opozanţi din ţară, sentimentul pe care l-au încercat românii în aceste zile, privind aceste violenţe, se va amplifica. Cred că începem să ne dăm seama că prea multă putere este de natură să tâmpească pe oricine, iar dictatura de catifea pe care încearcă să o impună PSD în acest moment nu este una potrivită pentru viitorul României. Din păcate, nu prin proteste de stradă sau prin violenţă poate fi impusă democraţia, ci pur şi simplu prin implicarea politică a celor care vor cu adevărat să le facă viaţa mai bună copiilor şi părinţilor lor. Este nevoie de un cadru organizat şi paşnic pentru a aduce ţara pe făgaşul ei normal, pentru că nu trebuie să uităm nici un moment că avem destui „prieteni” în exterior, care abia aşteaptă şubrezirea instituţiilor de forţă ale statului pentru a năvăli prin Transilvania, de exemplu, şi a mai lua cu japca o bucată de ţară care nu este a lor.