Legende pe Valea Cernişoarei, despre haiducii locului

 

Pe Valea Cernişoarei legendele spun că haiducii erau oameni viteji, sătui de nedreptate şi sărăcie, care au părăsit satul şi gospodăria şi s-au ascuns în codru. Uneori haiduceau singuri, alteori adunaţi în cete. Se spune că îi jefuiau pe călătorii bogaţi, pe boieri şi arendaşi, pe cine ştiau că adună avere oropsindu-i pe săraci. Banii luaţi îi dădeau săracilor să se ridice din nevoi, iar ce prisosea adunau în ascunzătoarea lor. Se spune că aveau ascunzători bune şi se întâlneau în secret pe lângă un copac trăsnit de fulger. Stăpânirea trimitea poteraşi să-i prindă, dar haiducii cunoşteau prea bine codrul ca să poată fi găsiţi. De obicei, haiducii piereau trădaţi de prieteni, împuşcaţi cu un ban de argint spart în patru. Din Monografia localităţii Cernişoara aflăm că ţăranii nu-i confundau pe haiduci cu hoţii la drumul mare. Haiducii nu adunau averi, ci luau de la bogaţi şi dădeau săracilor. Din comoara haiducului, oamenii săraci puteau lua bani cât le trebuia ca să facă fapte bune şi să mai iasă din nevoi, căci pentru aceasta strângeau bani haiducii, în timp ce hoţii jefuiau doar ca sa se îmbogăţească. De aceea, comorile adunate de ei pot fi scoase din pământ. Astfel, haiducia a fost o formă de luptă socială a unor ţărani care şi-au manifestat nemulţumirea împotriva nedreptăţilor sociale ale boierilor şi cotropitorilor turci şi fanarioţi. Haiducii au fost oameni simplii, lucrători ai pământului. Ei s-au înrolat ca haiduci luând drumul codrului şi făcându-şi singuri dreptate cu ciomagul sau cu arma, cutrierând toate pădurile de sub poala munţilor.

Un drum care are multe poveşti de spus

 

Din Monografia localităţii Cernişoara, reiese faptul că pădurea Cotoşmanului este cea mai întinsă pădure din centrul judeţului. De aici se vede dinspre Craiova spre zona de nord a judeţului, unde se aflau mănăstirile din regiunea Horezu şi Băbeni. Tot pe drumul Craiovei, boieri precum Greceanu, Piscureanu, Lahovary şi alţi boieri înstăriţi făceau tranzit între cetatea Băniei şi Râmnicu Vâlcea. Pădurea aceasta desparte două comune, Popeşti şi Roeşti, şi se întinde de-a lungul drumului naţional Horezu – Craiova, dar şi spre vest, înspre Cernişoara. Drumul Cotoşmanului, cel care face legătura din Popeşti şi Roeşti are un pitoresc aparte, prezintă serpentine printre pădurile de fag şi stejar, un drum care are multe poveşti de spus. Bătrânii locului povestesc despre pădurea Cotoşmanului că a fost un loc unde au înflorit lotrii, iar sărmanii locului au fot ocrotiţi de Haiducul Dragu, cel care a fost spaima multor bogătani. Haiducul Dragu a condus o revoltă a ţăranilor împotriva unor taxe pe care boierii le impuseseră.

Cotoşmanu, pădure de legendă 

 

Aşa a ajuns Pădurea Cotoşmanu să fie pădurea comorilor îngropate. Toţi haiducii care activau aici sfârşeau fie la ocnă, fie ucişi în luptă şi, odată cu ei, îngropau secretul aurului. Localnicii au vorbit în nenumeroase rânduri despre un fenomen straniu, acel aşa zis „joc al aurului”. Bătrânii satului povestesc că, din când în când, la Roeşti, pe dealul Cărămizii se deschide pământul şi flăcări vii brăzdează cerul în noapte. Aceasta este lumina reflectată de banii ascunşi în măruntaiele pământului. Mai mult, există şi astăzi o continuă căutare a aurului în zonă, mulţi săpând prin pădure în căutarea comorilor haiducilor de odinioară.

Bătrânii de pe Valea Cernişoarei spun că haiducii sau boierii fugari au ascuns cu sute de ani în urmă saci întregi de aur, adevărate comori inestimabile, iar fiecare comoară este păzită de spirite sau de un blestem înfricoşător, astfel că aventurierii împrejmuiesc zona unde urmează să facă săpături cu icoane şi talismane norocoase. Comorile sunt păzite şi sunt blestemate. În nopţile cu lună plină aurul blestemat începe să joace şi se văd lumini deasupra locului unde se spune că este îngropat. Dacă cel care îl găseşte are inima curată scapă de nenorociri, iar dacă nu, peste el se vor abate toate relele”, Monografia localităţii Cernişoara, scrisă de Ghorghe Constantinescu

Comorile ascunse de pe Valea Cernişoarei

 

Locuitorii satelor Văii Cernişoara spun că, în punctul Urzica, a existat o fântână în care au fost ascunse cufere cu bijuterii, iar în Pădurea Modoia, la o răscruce de drumuri, haiducii ar fi ascuns într-o fântână saci cu aur, pradă de la boieri. De-a lungul anilor, oamenii au răscolit pământul după comori. În zona văii Cernişoara se spun tot felul de legende şi poveşti despre aur. Febra aurului se pare că i-a cuprins şi pe necunoscuţi, care vin din alte zone la Cernişoara, scormonind noaptea pământul prin păduri, în locuri unde se spune că s-ar fi ascuns în vremuri de odinioară haiducii din zonă. Legende despre comorile ascunse prin păduri în vremurile demult apuse sunt numeroase. Povestesc cei care le cunosc că ele sunt adevărate comori nu prin valoarea aurului sau a bijuteriilor, prin ceea ce ele ştiu şi pot povesti. Un lucru este cert: pe dealurile Cernişoarei există un fenomen ciudat, pe care localnicii l-au denumit „jocul banilor”. Comorile ard anual sau, după unii, o dată la şapte ani. Localnicii consideră că arătarea aceasta a comorilor are loc în ajunul sărbătorilor. Cu toate acestea, aflarea comorii, fie ea bună, este o chestiune de noroc” Monografia localităţii Cernişoara, scrisă de Ghorghe Constantinescu

Leave comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *.

Rezolva operatia antiSPAM si trimite comentariul! *