Auzim zilele acestea sute de îndemnuri, lansate mai ales pe canalele de comunicare ale puterii actuale, referitoare la motivele pentru care trebuia să mergem la sfârşitul săptămânii trecute şi să votăm la referendumul pentru familie. Fel de fel de politicieni şi analişti politici îşi expuneau frenetic motivele pentru care abia aşteptau să meargă la vot, de parcă îi şi vedeam încolonaţi la uşa secţiilor de votare mai ceva decât pe bieţii români din diaspora care au votat şi ei pe vremuri într-o viteză supersonică, câte unul la fiecare secundă, la alegerile unde trebuia să iasă cine trebuie.

Cu atâtea argumente mai că îmi venea şi mie să îmi iau bocceluţa la spinare şi să mă aliniez cuminte la coadă, pentru a vota referendumul. Ba îmi venea chiar să fac o excursie, aşa, de week-end, pentru că oricum nu exista obligativitatea de a vota la secţia unde sunt arondat. Poate, dacă mergeam pe un traseu mai lung, de pildă Sibiu – Alba Iulia – Cluj – Satu Mare poate aveam şi suficient timp de gândire, astfel încât să îmi vină mai multe idei. Poate la Sibiu votam pentru, la Alba Iulia mă răzgândeam şi votam împotrivă, iar la Cluj îmi părea rău de biata familie tradiţională, să fie ea terfelită în asemenea hal…, şi votam din nou pentru. În final m-am decis să rămân acasă la acest referendum, şi am să vă spun de ce.

Am decis să NU votez la acest referendum în primul rând pentru că este unul absolut inutil. Votul meu nu va ajuta şi nici nu va împiedica pe mai departe familia „tradiţională” să se constituie şi să funcţioneze după legile ei proprii, şi mai ales după legile în vigoare ale acestei ţări. Nu îi va deranja referendumul cu absolut nimic nici pe cei care au familia formată din doi „soţi”, nici pe cei cu familia formată „dintr-un bărbat şi o femeie”, şi nici măcar pe homosexualii pentru care partenerul de cuplu este considerat ca fiind din familie. Nu vor fi nici căsătorii, nici divorţuri mai multe decât până acum.

În altă ordine de idei, parcă prea ne prostesc în faţă dragii noştri guvernanţi şi autorităţile însărcinate cu respectarea legii în acest stat. Până la urmă nu şi-a asumat nimeni plata pentru sutele de mii de materiale publicitare executate şi expuse cu ocazia referendumului, şi nici pentru sutele de mii de ore de dezbatere şi publicitate pe această temă pe diverse canale de comunicare. Aparent, avem nişte buni samariteni care fac benevol aceste campanii, plătite cu siguranţă din bani negri. Doar că nimeni nu cercetează aceste aspecte. Să aibă, oare, Coaliţia pentru Familie atâţia bani, încât să realizeze o campanie naţională de asemenea amploare? Apoi, cine decontează milioanele de euro cheltuite pentru tipărirea buletinelor de vot şi a membrilor comisiilor de votare şi de numărare a voturilor, doar pentru ca în final să nu se schimbe nimic? Este o întrebare pe care ar trebui să şi-o pună fiecare dintre noi pentru că din buzunarele noastre, ale tuturor se plăteşte această prostie, care reprezintă doar o diversiune ordinară, bine regizată de PSD.

Motivele sunt multiple, iar dintre ele nu este deloc de neglijat nevoia imperioasă de a deturna atenţia opiniei publice de la subiectul dosarelor domnului Dragnea. Mai există şi alte motive, la fel de importante, cum ar fi, de exemplu, testarea puterii de convingere reale asupra electoratului de care mai dispune PSD, după prăpădul făcut în întreaga ţară şi, nu în ultimul rând, descoperirea unei oportunităţi de a plăti „în mod specific” o parte din clientela de partid. În spatele tuturor acestor motive evidente s-ar putea ascunde, însă, şi unul mult mai subtil, cu bătaie lungă. Poate că PSD doreşte să testeze pur şi simplu limitele Constituţiei şi limita puterii de manipulare a populaţiei încât să vadă în ce măsură legea fundamentală va putea fi schimbată şi în viitor, dar cu referire la nişte aspecte mult mai importante menţionate acolo, poate chiar cu privire la organizarea statului român. Cine ne garantează că, odată retipărită actuala Constituţie, tot pe banii noştri, evident, prin schimbarea unei fraze care oricum nu aduce nimic nou nu se vor tipări, din greşeală, şi anumite cuvinte sau virgule în altă parte decât în Constituţia iniţială, astfel încât să se schimbe sensul unor paragrafe?

Aş merge, în schimb, la un referendum unde să fiu întrebat dacă mai doresc în funcţii publice persoane condamnate, chiar şi în prima instanţă, doar că nu mă întreabă nimeni acest lucru. Nu se încadrează în logica „familiei PSD” (apropo, şi aceasta este tot o familie, mai netradiţională, ce-i drept, şi nu neapărat formată dintr-un bărbat şi o femeie).