La Pesceana, viţa de vie are povestea ei

Comuna Pesceana prin aşezarea sa, cu dealurile orientate spre soare, se află într-o zonă în care viticultura, ocupaţie tradiţională a satului vâlcean, ocupă un loc însemnat. Împreună cu alte comune din jur, localitatea se integrează în Podgoria Drăgăşani. Cunoscută încă din antichitate, podgoria acestei regiuni avea să urce treptele civilizaţiei odată cu viaţa şi istoria acestei aşezări. Aceasta „se împleteşte cu începuturile de istorie nescrisă a noroadelor”, scrie în vechile hrisoave ale localităţii. Legătura omului de pe aceste meleaguri cu viticultura este atestată şi prin faptul că trei termeni cunoscuţi: strugure, butuc şi curpen sunt moşteniţi de la geto-daci. Viile voievodale ale lui Matei Basarab, Buzescu, Banu Ghica, ale lui Iancu Jianu, Tudor Vladimirescu, ale Coziei, Hurezului şi Râmnicului au oferit de-a lungul timpului minunate clipe de desfătare şi prosperitate economică întregii zone. Locurile sunt însemnate datorită vinului superior şi care, atât prin aprecierea tăriei sale, cât şi al gustului plăcut nu este mai prejos nici unui vin din Europa. Sunt lăudate mai ales Gordanul, Crâmpoşia şi Braghina, despre care o vorbă a pământului spune că toate trei, amestecate, formează o băutură deosebită: „Crâmpoşia dă tăria, Braghina aduce spuma, iar Gordanul umple butia”. Lucrul acesta ni-l confirmă din plin Anton Pann, călător statornic pe meleagurile vâlcene, şi care scrie că „vinul cel de Drăgăşani e vestit la orăşean, că e la gust dulcişor şi înveseleşte uşor”. Au existat în comună şi vestiţi viticultori, care au reuşit să dea o strălucire aparte dealurilor localităţii: „Zona noastră este faimoasă datorită suprafeţei culturilor de viţă de vie. Suprafaţa cu vie avea cândva aproximativ 48 de hectare, eram printre primele 20 de localităţi în ierarhia comunelor judeţului. Cele mai cunoscute plantaţii de viţă de vie se află pe valea Morişti, Negraia şi Valea lui Anghel”. Cândva, sus, pe renumitul deal al viilor, locuitorii aveau amenajate diverse magazii, în care adăposteau vasele cu vinuri pe care le realizau toamna de pe plantaţiile cu viile roditoare ale satului”, ne spune primarul Ion Vasile.
Obiceiurile şi tradiţiile locului sunt interesante
Codrii seculari ai Cotoşmanului, apele şi văile înfloritoare, dealurile roditoare sau tradiţiile populare vin să confirme şi ele din plin că pe aceste meleaguri există o bogată zestre spirituală cu origine străveche. De-a lungul timpului, pe Valea Pesceanei sărbătorile au avut un ecou puternic. Datinile şi obiceiurile sărbătorilor de iarnă, Crăciunul şi Anul Nou au o mare încărcătură emoţională, sunt bogate, şi dovedesc din plin că sunt încă vii în inima locuitorilor. Unele dintre tradiţii sunt vechi, vin din antichitatea geto-dacilor, şi au străbătut prin istorie, până astăzi. În ajunul Crăciunului, colindătorii merg pe la casele gospodarilor urându-le belşug şi bunăstare. Ei primesc în dar covrigi, mere şi nuci. În Ziua Crăciunului, tinerii satului merg cu Steaua. Simbolul sărbătorii, Moş Crăciun, capătă în folclorul local semnificaţii deosebite. Tradiţiile care se desfăşoară cu acest prilej sunt interesante şi se transmit din generaţie în generaţie, cu aceeaşi vigoare şi frumuseţe.
Pe Dealul Războaielor de spune că ar fi existat o „cetate a uriaşilor”
Întreaga vale a Pesceanei este încărcată de legende şi poveşti locale, care au un sâmbure de adevăr şi aduc noi mărturii despre istoria acestor meleaguri străvechi, luminând cu parfumul lor arhaic momente importante din existenţa aşezărilor de pe această vale.
Pe drumul vechi care duce de la Râmnic la Craiova, sus, pe Dealul Cărămizilor
stă de strajă o veritabilă cetate dacică, un monument istoric datând încă din antichitate, cu mare semnificaţie istorică. Este vorba despre cetatea dacică de la Râpa Cărămizii. Zidurile sale se ridicau cândva pe înălţimile văii Pesceanei, iar mărturiile arheologice descoperite aici ne vorbesc despre o aşezare „davă”. Aşezarea a înflorit pe vremea dacilor în acest colţ al judeţul Vâlcea. Cetatea este aşezată deasupra cumpenei văilor Luncavăţului şi Pesceanei. Pe acest deal cărămizile nu se mai pot măsura fiindcă sunt acum sfărâmate, dar, după spusele bătrânilor, o singură cărămidă măsura peste un metru şi jumătate în lungime şi lăţime. Alături de acest deal există un altul, numit Dealul Războaielor, aflat între comuna Şirineasa şi comuna Roeşti, unde se spune că ar fi fost în vechime o „cetate a uriaşilor”. Cetatea are formă de potcoavă, cu deschizătura spre punctul numit „La Războaie”. Zidurile au fost întărite cu palisade de lipitură de lut, care, în urma unor puternice incendii, s-au transformat în chirpici ars. Arsura aceasta din cetate, care se aseamănă cu rămăşiţa din cărămidă i-a determinat pe vechii locuitori ai zonei să numească locul respectiv „ Râpa Cărămizii”. Aşezarea este traversată de un drum care mai târziu s-a numit „Drumul Râmnicului”. De pe acest drum se pot vedea ruinele cetăţii antice şi asculta glasul şoptit al pământului, de unde reies mărturii clare ale unei istorii bogate, ale vieţii şi existenţei aşezărilor de pe valea încântătoare a Pesceanei.