A început campania electorală, și deja se simte miros de manipulare care emană din toate materialele canalelor media plătite de unii sau de alții. PNL a plătit cu bani grei un sondaj din care reiese că ar fi ajuns din urmă PSD în grațiile votanților, ba chiar că l-ar fi depășit. De fapt, chiar dacă fenomenul este unul natural în politica românească, și este clar că se va întâmpla mai devreme sau mai târziu, este foarte clar că nu am ajuns acolo, cel puțin nu cu un PNL cum este cel de astăzi, nereformat și cu aceiași vechi și prăfuiți activiști și oportuniști politici.

Sondajele mânărite au deocamdată menirea de a bloca exodul de primari și alți vectori de imagine din teritoriu către PSD, iar acțiunea este într-un  fel justificată de faptul că, în instituțiile publice, și mai ales în administrația locală, PSD a instituit în ultimii ani o dictatură foarte puțin mascată de ochii lumii. O dictatură în care, dacă PSD controlează modul cum sunt finanțate, de exemplu, administrațiile locale, atunci toți aleșii locali ajung să fie sub papuc, iar dacă vreunul dintre ei are curajul să ridice glasul sau să spună ceva despre problemele reale cu care se confruntă este imediat amenințat cu tăierea finanțării, în schimbul obedienței, tăcerii și, eventual, ridicării unor imnuri de slavă pentru guvernul iubit.

Am ajuns să trăim într-o falsă democrație, unde numai șomerii și bețivii de la cârciumă mai au dreptul să își exprime liber gândurile, pe principiul că aceia oricum nu au prea multe idei, și nici nu au cui le spune, în timp ce toți ceilalți trebuie să ne lăsăm cuminți și tăcuți în seama partidului iubit, care știe el mai bine cum să fure, și cum să aibă grijă de noi.

PSD a reușit încet, încet să pună botniță tuturor celor care mai aveau curajul de a se exprima în public, singura șansă a acestor guralivi fiind să nu fie angajați la stat, sau să nu poată fi șantajați de oamenii puterii. Dar câți dintre aceștia mai există? Dacă ne vom lăsa în continuare pradă acestor manipulări grosolane vom ajunge, probabil, să ni se modifice într-atât de mult percepția despre noi și despre lume, încât în scurt timp vom ajunge chiar să credem ceea ce auzim la televizor. Puținele personaje rămase în posturi-cheie pe care PSD nu a reușit până acum să se urce cu picioarele trebuie să se aștepte la tot ceea ce este mai rău, cum ar fi de exemplu cu foste victime descoperite după 30 de ani de la Revoluție, sau cu adevărate seriale televizate prin care se aruncă în fiecare zi cu noroi în tot ce mișcă și nu are culoarea roșie de partid prinsă în piept și la inimă.

Este foarte interesant cât timp se vor mai lăsa românii prostiți în față, și care va fi scorul electoral la următoarele alegeri, pentru că, deși am criticat până acum puterea, PSD nu este, totuși, ca mai mare problemă de viitor a României. Cea mai mare problemă la care ar fi trebuit să se gândească politicienii din opoziție încă de acum patru ani este ce anume putem pune în locul PSD, atunci când acesta va scădea de-adevăratelea în sondaje? Pe Ludovic Orban? Poate pe jurnaistul vopsit acum în politician Rareș Bogdan, sau pe Victor Ponta? Normal, să-l punem pe Klaus Iohannis, doar omul nu s-a săturat într-un singur mandat să nu facă nimic, și să se plimbe pe banii noștri prin toată lumea. Adevărata întrebare pe care ar trebui să le-o pună românii politicienilor ar fi de ce anume nu încurajează formarea unor noi politicieni, curați din punct de vedere moral, neghidonați de servicii și încă neatinși de virusul corupției? Poate pentru că, indiferent de forma politică pe care o propun la guvernare, politicienii de astăzi nu vor decât să fure, așa cum au făcut și cei dinaintea lor?

Concluzia este una simplă: până când clasa politică din România nu se va restarta, nu o va lua de la zero, cu oameni noi, care să nu aibă legătură cu tătucii politici de astăzi, orice partid am avea la putere va avea tendința de a comite aceleași abuzuri pe care le vedem astăzi din partea PSD.

Mihai Roman