Pe Valea Cernişoarei s-au ţesut de-a lungul timpului tradiţiile străvechi, locul fiind marcat și de sărbătorile încrustate ca pe un răboj în jurul vechilor legende ale locului. Ele vin din vremuri îndepărtate şi reprezintă trecutul strămoşesc al cernişorenilor.

Vechile hrisoave atestă că, în satele Văii Cernişoara, obiceiurile calendaristice practicate sunt specifice anotimpurilor. Aici, datinile de primăvară cunosc o amploare deosebită, ele fiind dedicate atât încheierii unui an vechi, cât şi începutului unui an nou. În Monografia localităţii Cernişoara, scrisă de Ghorghe Constantinescu ne arată faptul că după rânduiala calendarului, Anul Nou începea din martie, o dată cu zilele Dochiei, când se declanşează un număr însemnat de sărbători. În funcţie de ziua în care se fixează sărbătoarea Paştilor, se păşeşte în Postul Mare, străvechi început de An Nou agrar, sărbătoare care are loc noaptea, pe înălţimile dealurilor de pe Cernişoara, în jurul unor focuri mari, când „se fac strigături”. Pe vremuri, un alt moment din începutul Postului Marea era faptul că localnicii îngropau în grădină oale cu brânză. Puneau deasupra frunze şi le lipeau cu pământ. Oalele erau scoase la lumina zilei înainte de „Lăsatul secului” în „Săptămâna brânzei”. Când cucul începe să cânte în Dealul Cotoşmanului, creştinii celebrează vestea adusă Fecioarei Maria că-l va naşte pe Isus Hristos, sinonimă cu „Buna Vestire”, perioadă favorabilă altoirii pomilor. Apoi vine „Duminica Floriilor”, sărbătoare care precede Paştele, dedicată zeiţei romane a florilor, „Flora” când se aduc la biserică ramuri de sălcii şi flori spre sfinţire. În Cernişoara ramurile sunt simbolul fertilităţii şi vegetaţiei. Pe timp de furtună sau ploi torenţiale, porţiuni din ramurile slujite la biserică sunt aruncate în curte, în speranţa că vor linişti dezlănţuirea naturii. Paştele rămâne cea mai mare sărbătoare a poporului. La Cernişoara, de această sărbătoare solemnă, tinerii se duc sus, în vârful Dealului Giula, fac o roată mare de foc şi îi dau drumul să se rostogolească. În joia Paştelui, pe Valea Cernişoara se fac focuri în curtea fiecărei gospodării, iar în curtea fiecărui gospodar se pune câte o masă cu oale de pământ şi cu scaune. Încondeiatul ouălor este tot un moment solemn care dă încărcătură deosebită sărbătorii. În Cernişoara ouăle se roşesc în Vinerea Mare, iar obiceiul datează din cele mai vechi timpuri. Oul roşu este apărătorul sănătăţii, care este păstrat în casă, fiindcă ocroteşte de răutăţi gospodăria, iar pentru a feri roadele de piatră, podgoriile sunt legate, primăvara, cu salcie de la Florii, şi se îngroapă un ou roşu din Vinerea Mare”, Monografia localităţii Cernişoara, scrisă de Ghorghe Constantinescu 

„Învierea Domnului reprezintă cel mai mare eveniment din istoria creştinătăţii, care a dat oamenilor posibilitatea mântuirii, şi care stă la temelia credinţei oamenilor din zonă. Numim această sărbătoare ‘Paşti’, după cuvântul grecesc care înseamnă ‘trecere’, fiindcă aceasta este ziua în care Dumnezeu a adus la început lumea, dintru nefiinţă întru fiinţă”, ne învaţă Biblia.

Claudia Şchiopu