Aşezată pe drumul Gorjului, comuna Copăceni este şi acum un izvor de legende. Codrul a constituit întotdeauna casă şi vatră pentru ţărani, dar şi loc de odihnă pentru haiducii de pe Cerna, Luncavăţ şi Cernişoara, deoarece aici exista un drum comercial vestit, care făcea legătura cu Ţara Ardealului. Pădurile Cotoşmanului constituiau un loc tainic pentru haiduci. Ei ţineau adesea calea negustorilor, călătorilor bogaţi, cunoşteau locurile ascunse ale pădurilor, cum îşi cunoşteau „fundul căciulei”. Alegeau locul de poposit şi puneau reguli popasului. Pe Dealul Cotoşmanului, la Baba Hoţului a haiducit Plescan: „Hoţul a ţinut calea tuturor călătorilor pe drumul Cotoşmanului până când a fost prins de poteră, judecat şi ostenit la 20 de ani de muncă silnică la Ocnele Mari”. Faptele sale sunt evocate şi astăzi de codrul secular, de clinchetul apelor Cernei şi de locuitori. Tot în codrii seculari ai Copăceniului a hălăduit şi marele haiduc Iancu Jianu, care poposea adesea cu ceata sa de haiduci la târgul de la Râureni. În cântecele lor, lăutarii evocă şi astăzi la petreceri figura luminoasă a neînfricatului haiduc: „Vestitul haiduc şi isprăvile lui se plimbau acum din vioară în vioară şi de cântecu-i răsunau toate vâlcelele Olteniei”. Copăceni este un loc de cântec şi legendă în care asculţi cu emoţie la tot pasul glasul şoptit al haiducilor, faptele lor măreţe şi minunatele cântece ale vechilor ţărani de aici.

Localitatea Copăceni este aşezată pe drumul Gorjului, care face legătura între Târgu-Jiu şi Râmnicu Vâlcea, prin Horezu, îndreptându-se spre sud, pe lângă bătrânele râpi ale Măgurii Slătioarei, tocite şi şterse de ploi şi de vânturi în decursul vremurilor. Drumul străbate aşezările înşirate de-a lungul Cernei, râu care izvorăşte de sus, din Munţii Căpăţânii. Din loc în loc, drumul coteşte şi coboară domol la vale, cu unele urcuşuri şi coborâşuri, însoţind râul care şerpuieşte alene, de milenii, printre zăvoaie de salcâmi şi arini, spre vărsarea în Olteţ, la Otetelişu, lăsând în spate legendare locuri şi o localitate cu oameni harnici, unde aerul şi apa spun totul despre Copăceni. Este o aşezare străveche, cu nume simbolic, provenit din existenţa pe teritoriul localităţii a pădurilor seculare, formate din copaci uriaşi de la care şi-a luat numele mai întâi satul, apoi comuna, pentru ca, mai târziu, de dragul locului, câteva familii de boieri să îşi ia numele Copăceanu, din dragostea pe care o purtau pentru aceste locuri, în special pentru codri.

Claudia Şchiopu