Păuşeşti Măglaşi, localitatea cu puternic parfum al florilor de tei, a cărei denumire provine de la numele unei frumoase fete, Păuşa, în timp ce a doua denumire sugerează munca continuă a bărbaţilor puternici ai locului, „măglaşii”, cu palme mari şi late, bătătorite de colţurile bolovanilor de sare este la fel de frumoasă şi astăzi. Semnificaţia denumirii acestei localităţi este un produs al acestor vechi meleaguri care a destinat viitorul acestei comunităţi, alăturând cele două cuvinte, „frumos şi puternic”. Despre „măglaşi” se povesteşte cu respect şi admiraţie. Se spune că erau bărbaţi vânjoşi şi puternici, care s-au purtat totdeauna ca nişte viteji, „magla” fiind o îndatorire mult prea dură, pe care moşnenii o făceau cu dârzenie, pentru păstrarea proprietăţii şi libertăţii, iar comerţul cu bulgări de sare a fost o prelungire firească a efortului supraomenesc făcut de măglaşi. Pe drumul trist al sării până la Dunăre, truda „măglaşilor” era istovitoare şi destul de primejdioasă. În nopţile de iarnă, spintecate de viscol, la marginea potecilor ieşeau la pândă haitele de lupi. De aceea, măglaşii purtau întotdeauna deasupra desagilor burduşiţi cu bulgări de sare o măciucă groasă din lemn de corn, iar în partea din faţă, pe şeaua calului era pus întotdeauna un topor bine ascuţit. Ei nu plecau la drum niciodată fără să aibă în preajma lor un câine ciobănesc, adus de la bacii de pe Muntele Buila: „În nopţile fără lună, când pe drumul amar al sării bântuia crivăţul, de multe ori rămâneau după atacul lupilor doar oase, bulgării de sare, câinii şi caii sfâşiaţi de lupi. Nimic nu i-a înspăimântat niciodată pe măglaşi care, vreme de secole şi-au urmat destinul de pălmaşi ai sării”, reiese din vechile înscrieri ale localităţii Păuşeşti Măglaşi. Legendele locului mai spun că în sat a venit din munţi o femeie frumoasă care, în fiecare zi, căra de la Ocnele Mari grămăjoare de bulgări de sare pe care-i aşeza în colţuri făcute din pânză tare de cânepă şi le vindea la şosea, aproape de cârciuma din localitate. Grămăjoarele se numeau „megle”, de aici vine si numele de „măglaşi”, iar pe femeie o chema Păuşa. De aici bătrânii satului spun că vine numele localităţii Păuşeşti Măglaşi.

Claudia Şchiopu