Zilele acestea se fac şi se desfac diverse scenarii, care mai de care mai fanteziste, pe baza cărora toată lumea încearcă să stabilească cine va intra în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale cu „dulapul vorbitor”, aşa cum i se spune mai nou lui Iohannis pe reţelele sociale. Electoratul PNL a fost deja convins, încă de multă vreme, că şeful lor de partid de la Cotroceni va intra cu siguranţă în turul al doilea. Întrebarea-cheie care se pune acum este pur şi simplu: cu cine? Să fie Viorica Vasilica preafericita care va promova în ultima rundă a alegerilor, sau se pregăteşte cumva Dan Barna să se înfrunte cu Iohannis, prin împărţirea electoratului de dreapta?

În acest moment nu victoria este importantă pentru băieţii deştepţi care fac şi desfac urzelile politice din umbră, ci scorul pe care îl va obţine Iohannis în faţa principalului contracandidat. Deocamdată, bătălia se dă la BEC şi CCR, unde unii candidaţi sunt respinşi pe o parte şi readuşi în cursă, pe de alta. Primii trei candidaţi s-au bulucit deja să şteargă preşurile de la uşile americanilor, fiecare dintre ei obţinând în final un … eşec răsunător. Pe de altă parte, în interiorul USR se acutizează conflictele, iar Barna pare să fi rămas singur şi trist în faţa electoratului.

Primul scenariu o implică pe Viorica Dăncilă pe post de candidat în turul doi, doar că, în cazul în care opoziţia, întreţinută de Iohannis o ajută să ajungă acolo, este posibil să asistăm la o mobilizare exemplară a colosului politic PSD, iar victoria să fie foarte strânsă la scor, dând apă la moară social-democraţilor pentru alegerile locale. Pe de altă parte, dacă Dăncilă ar fi spulberată de pe scenă prin demiterea de Parlament chiar înaintea alegerilor, poate urma o prăbuşire totală de imagine care să-i deschidă drum exact lui Barna, coşmarul preşedintelui. Dacă, dimpotrivă, ea rezistă moţiunii, pentru PSD ar putea fi un balon de oxigen în măsură să mobilizeze partidul la vot, ceea ce ar putea crea mari neplăceri în turul doi preşedintelui în exerciţiu şi dreptei, care visează să preia puterea la alegerile locale şi parlamentare. Cu un PSD învins doar la limită nu se va ajunge în asemenea situaţie. Este clar că moţiunea se lasă aşteptată tocmai pentru că PNL nu are forţa necesară de a încropi un alt Guvern viabil, iar Iohannis nu are chef să încaseze toate scatoalcele electorale pentru eşecul acesta. 

Mai există, însă, şi un alt scenariu, puţin mai îndepărtat în acest moment, dar care devine din ce în ce mai comod pentru PNL: Mircea Diaconu în al doilea tur de scrutin. Fostul actor nu stă rău în sondaje, este chiar pe plus, deşi nu este cotat mai sus de locul 4 în acest moment, după Iohannis, Dăncilă şi Barna. Printr-un calcul de ultimă oră, „băieţii deştepţi” ar putea ajunge, însă, la concluzia că un candidat neasumat de nimeni, care se proclamă independent ar fi cel mai bun „partener” de tur doi pentru preşedintele în funcţie.

În felul acesta Iohannis va avea un adversar pe care îl consideră mai slab decât Dăncilă şi Barna, scopul real fiind acela de a da o lovitură de măciucă în moalele capului PSD, care s-ar vedea astfel în decurs de câteva zile şi debarcat de la guvernare şi umilit, la prezidenţiale. O lovitură care va da startul degringoladei şi al răfuielilor interne.
Tăriceanu şi Ponta îşi vor lua astfel revanşa, dovedind că au ales cea mai de succes soluţie posibilă şi vor deveni un pol de atracţie şi mai mare pentru pesediştii dezamăgiţi.

Pare un scenariu fantezist în acest moment, dar nu imposibil, ţinând cont şi de modelul ascensiunii fulminante a PRM din anii 2000, iar reacţiile oamenilor care de obicei nu ies la vot sunt imprevizibile la aceste alegeri, marcate foarte mult de latura emoţională. Să nu uităm cum a apărut însuşi „momârlanul casei”, alias Iohannis, pe scena politică „mare” a României. Peste noapte, dintr-un simplu profesoraş de fizică a ajuns primar, apoi îmbogăţit pe spezele nevestei şi apărut din neant, cu câteva luni înainte de alegeri, a şi fost ales preşedinte, înainte ca oamenii să îşi dea seama că nu prea era capabil să lege două fraze una după alta. Spre deosebire de el Diaconu este cunoscut de toată lumea măcar vizual, în urma filmelor sale, şi are şi o spontaneitate a discursului greu de combătut de un vorbitor greoi şi cu limba încâlcită, cum este Iohannis. Ceea ce nu are Diaconu este, însă, susţinerea unui partid mare, sau măcar mijlociu, care să poată strânge voturi pentru el. De aceea este şi considerat, probabil, un adversar comod şi viabil, capabil să îi deschidă uşile lui Iohannis pentru un al doilea mandat la Cotroceni. 

Mihai ROMAN