Asociaţia CERT Transilvania le propune clujenilor un proiect de suflet: cei care nu au bunici pot „adopta” unul din satele de munte sau pot fi adoptaţi de vârstnicii la care pot merge cu copiii în timpul liber. Proiectul este reciproc avantajos: persoanele în vârstă câştigă o nouă familie şi scapă de singurătate, iar tinerele familii cu copii le pot oferi celor mici şi o altfel de educaţie, în mijlocul naturii, departe de tehnologie, dar aproape de sufletele vârstnicilor.

Horea Chirteş, manager de proiecte în cadrul CERT Transilvania, prezent în cadrul unei emisiuni la NCN, a explicat:

„Ideea ne-a venit tuturor de la faptul că mulţi dintre noi ne-am petrecut copilăria la ţară. Unii dintre noi am locuit la sat, alţii au avut bunici şi au petrecut vacanţele acolo. Cu toţii suntem de acord că este foarte important să ajungă copiii să cunoască natura, să cunoască zonele limitrofe oraşului în care locuiesc. Celor interesaţi putem să le recomandăm familii, oameni în vârstă care nu au pe nimeni. Sunt oameni deosebiţi, singuri, scriu poezii unii dintre ei. Noi activăm în zona Munţilor Apuseni prin cinci echipe, suntem responsabili fiecare de câte o zonă şi, în zona unui coleg este, de exemplu, o doamnă în vârstă de 80 de ani, care scrie şi recită poezii.”

Horea Chirteş mai spune că bătrânii din Munţii Apuseni o să primească cu mult drag pe cei care le calcă pragul: „O să fiţi surprinşi cu câtă bucurie vă primesc pentru că aceşti oameni au nevoie cel mai mult de comunicare, de oameni care să le treacă pragul, şi cu care să vorbească. Lor nu le trebuie lucruri materiale, oamenii aceştia sunt obişnuiţi cu greul, dar le lipsesc persoanele cu care să vorbească. De exemplu, noi, anul trecut, am ajuns la un domn mai în vârstă, căruia îi decedase soţia de vreo zece ani şi ne spunea cât de mult îi lipseşte, şi i-am făcut o surpriză de Crăciun: ne-am dus la colindat 30 de colegi. A început să colinde cu noi, a plâns, a râs, s-a bucurat că suntem acolo. Sunt nişte sentimente extraordinare, pe care le poţi simţi doar în momentul în care ajungi în casa lor şi în momentul în care vorbeşti cu ei.” Bunicii adoptivi din Munţii Apuseni reprezintă o bună alternativă de petrecere a vacanţelor sau a sfârşiturilor de săptămână cu copiii, care vor beneficia nu numai de natură, ci şi de o natură umană nedenaturată, de înţelepciunea şi de dragostea vârstnicilor pe care îi vor întineri cu energia lor. Părinţii le oferă acum foarte multe lucruri materiale copiilor, însă celor mici le lipsesc lucrurile sufleteşti, pe care le pot găsi în casele izolate din Munţii Apuseni, la gura sobei sau sub streaşina unui brad. Dacă copiii din oraş vor ajunge acolo şi vor vedea şi copii care trăiesc altfel, poate vor aprecia mai mult ceea ce au şi poate vor dori să ajute acei copii la rândul lor. Trebuie să creştem o generaţie care să empatizeze cu semenii care au nevoie de ajutor, iar iniţiativa adoptării unui bunic este un mod foarte bun de a începe şi mai ales ar trebui implementat în toată ţara. Elena BUDI