EDITORIAL: Şantajul şi fuga de răspundere, arma partidelor mici împotriva Guvernului Orban
Liderii partidelor de buzunar s-au văzut în sfârşit la butoane, aşa cum sperau dintotdeauna. De ele depinde acum fragila majoritate pe care Guvernul creat în pripă de Ludovic Orban ar putea reuşi să o strângă. La o privire de ansamblu, parcă ai impresia că Iohannis l-a numit pe Orban să formeze Guvernul doar pentru a-şi bate joc de el, ceea ce nu este deloc exclus, pentru că un guvern minoritar are toate şansele să scadă dramatic imaginea politică a celui care îl conduce şi, mai grav, şi pe cea a PNL, în ansamblu.
Pe de altă parte, partidele de buzunar, nou apărute în politică nu ştiu cum să caţere unele cu picioarele pe umerii altora pentru a apuca şi ele o bucată din halca de bani a bugetului naţional. Problema este că nici unul dintre liderii lor nu este dispus să plătească cele câteva luni de guvernare până la alegerile de anul viitor cu propria sa imagine, aşa cum o face Ludovic Orban.
În acest moment, liderul PNL pare puţin disperat, şi face tot felul de manevre în încercarea de a atrage de partea sa voturile partidelor care au ajutat la debarcarea Vioricăi Dăncilă, şi descoperă cu fiecare zi care trece faptul că, de fapt, se află în postura măgarului pe care stăpânul său l-a dus la târg pentru a-l face de râs. Nu spunem nicidecum faptul că Orban ar fi un politician mai slab decât alţii, ci doar că mişcarea cu debarcarea Vioricăi Dăncilă se transformă în loterie pentru PNL, şi în posibilă rampă de lansare pentru partidele mici. Până acum, noului premier desemnat i-au dat deja cu flit majoritatea partidelor parlamentare, printre care şi cele care au votat iniţial moţiunea. Pentru PSD, UDMR, USR, PRO România sau ALDE este o adevărată gură de oxigen instalarea lui Orban pe post de premier într-o perioadă atât de agitată din punct de vedere politic. Orice eşec al PNL înseamnă, pe de o parte, redresarea politică a PSD şi orice vot de stânga pierdut de Orban poate reveni altor partide apărute de curând pe „emisfera dreaptă” a politicii. Deocamdată numai PMP, condus de un Băsescu ajuns la apusul unei cariere politice jenante, disperat să mai prindă ceva fonduri şi putere pe ultima sută de metri s-a arătat dispus să sprijine cu toate forţele Guvernul Orban, chiar dacă acest lucru înseamnă inclusiv atacarea la baionetă a tuturor celorlalte partide care nu o fac.
Pentru PNL, însă, apropierea politică de un adversar politic cu care Ludovic Orban s-a porcăit ani de-a rândul nu prea dă bine la imaginea de ansamblu, şi, probabil, pe termen lung, va dăuna grav sănătăţii liberalilor din întreaga ţară.
În acelaşi timp, calendarul de formare a unui nou Guvern este unul foarte strâns, şi nu îi lasă lui Orban prea mult loc de manevre şi negocieri. În lipsa unei asumări clare din partea celorlalte partide care până acum câteva zile se aflau în opoziţie, noul Guvern este deja la mâna lui Ponta, Tăriceanu sau Barna, care au început deja să pună fel de fel de condiţii, unele dintre ele chiar în bătaie de joc. Mai grav este, însă, faptul că noul Guvern Orban este şi la mâna PSD, care plănuieşte să nu fie prezent în plen, la şedinţa de învestire, cu scopul vădit de a prelungi cât mai mult posibil mandatul de interimar al primului ministru demis şi a guverna astfel din umbră, fără a-şi mai asuma decontarea măsurilor politice populiste pe care le-a luat deja.
În condiţiile în care criza economică bate la uşă, nici partidele în curs de formare, care nu au deocamdată forţă politică reală decât în sondaje nu vor nici ele să îşi asume o reformare din temelii a întregului stat, aşa cum s-ar impune, în acest moment, iar orice amânare a unor măsuri radicale, dar impopulare nu face decât să adâncească valul de criză care deja a lovit România.
În termen de 10 zile de la desemnare premierul nominalizat ar trebui să întocmească lista cu membrii guvernului şi programul de guvernare şi să le trimită pentru dezbatere Camerei Deputaţilor şi Senatului, iar Ludovic Orban a promis că va respecta întocmai acest calendar. Ar urma să se stabilească ulterior data şedinţei comune a comisiilor permanente şi a şedinţei comune a celor două camere, în cadrul cărora vor avea loc audierile miniştrilor, respectiv dezbaterea programului de guvernare. Şedinţa comună nu poate fi stabilită la o dată care să depăşească 15 zile de la primirea programului şi a listei Guvernului. Fiecare candidat pentru funcţia de ministru din lista noului Guvern va fi audiat de comisiile de specialitate ale celor două camere. Candidaţii vor primi din partea comisiilor avize consultative, pe care le motivează şi le prezintă premierului desemnat. În situaţia în care un membru de pe lista noului Guvern primeşte un aviz nefavorabil, premierul desemnat poate veni cu o nouă propunere sau poate să menţină propunerea iniţială. Dacă premierul vine cu o nouă propunere, aceasta va fi supusă audierii.
Ce se va întâmpla cu Ludovic Orban, şi mai ales cum vor influenţa viitorul politic al PNL acţiunile unui guvern aflat în bătaia vântului, la botul pantofului de fotbal dintre Ponta, Tăriceanu, Barna şi Kelemen Hunor, având în coastă un PSD aflat în stare de alertă, şi care abia aşteaptă să bage bâta prin gard, pentru a sancţiona orice mutare a adversarilor politici, rămâne să vedem. Oricum, trocul politic de dragul majorităţii s-a terminat aproape de fiecare dată urât în politică, iar exemplul cel mai elocvent este al alianţei PSD – PNL, care a sfârşit în cele din urmă jalnic, într-o baltă de noroi cu care au fost împroşcate ambele partide.
Mihai ROMAN