Guvernul Orban şi-a făcut intrarea pe scena politică lovindu-se singur la lingurică, prin restructurarea Guvernului. Puţini ştiu că, în acest moment, România nu are practic decât holograme de miniştri, nu personaje reale, numite legal în funcţiile respectiv, aşa cum, în această campanie electorală, nu am avut decât nişte holograme de candidaţi la prezidenţiale. Decretele semnate de Iohannis pentru numirea pe post a miniştrilor noului guvern sunt tehnic ilegale, şi nu îşi pot produce efecte juridice, atâta timp cât respectivele ministere încă nu există. Mai întâi, noul premier ar fi trebuit să ceară votul Parlamentului pentru noua structură a guvernului, concomitent cu votul de încredere. Legea de organizare şi funcţionare a guvernului, art. 36, stipulează că „ministerele şi miniştrii se aprobă de către Parlament, prin acordarea votului de încredere asupra Programului de guvernare şi întregii liste a Guvernului, la investitură”, iar art. 37 spune că „Primul-ministru poate cere Parlamentului modificarea structurii Guvernului prin înfiinţarea, desfiinţarea sau, după caz, divizarea ori comasarea unor ministere. În astfel de situaţii prevederile art. 36 se aplică în mod corespunzător”.

Ludovic Orban nu a venit cu ideea unui proiect de lege, ci a unei ordonanţe de urgenţă care să modifice structura guvernului său, doar că o astfel de ordonanţă nu intră în vigoare decât după trimiterea ei în Parlament spre dezbatere în procedură de urgenţă, iar acesta are obligaţia de a lua în dezbatere respectiva ordonanţă în decurs de cel mult cinci zile de la primirea ei. Dacă nu se pronunţă, după 30 de zile ea se consideră adoptată şi va fi trimisă la cealaltă cameră. Până acum este clar că nu avem miniştri, deci nu avem nici Guvern.

Pe de altă parte, miroase de la o poştă a blat între PSD şi PNL, pentru că PSD nu mai vrea să îşi asume momentan guvernarea, în speranţa că urmează să crească în ochii alegătorilor, în perioada următoare. De aceea nu prea ne aşteptăm să vedem un PSD care trece în mod organizat la votarea ordonanţei de acceptare a structurii Guvernului Orban. În acest caz, noul premier ar avea nevoie de o majoritate absolută, exact ca la învestirea guvernului şi nu de una simplă, conform Legii 90/2001. Dacă ordonanţa ar pica, Guvernul Orban ar rămâne în aer, aşa cum este, de fapt şi în acest moment, fără o formulă legală de funcţionare şi ar înregistra primul său mare eşec, imediat după învestire.
Ne aşteptăm, însă, ca PSD să facă uitate hârtiile cu privire la ordonanţă, în timp ce, până la intrarea în legalitate, noii miniştri ai lui Orban ar fi în continuare la stadiul de holograme, pentru că orice acte ar semna în perioada când nu sunt aşezaţi legal în scaune ar fi lovite de nulitate. Aşa cum prevedeam, va trece mult timp până când Guvernul Orban să îşi poată exercita atribuţiile în mod independent de voinţa PSD, şi orice zi pierdută înseamnă pentru liberali scăderea în sondaje şi apropierea ţării de dezastru. Mihai ROMAN