În localitate Copăceni funcţionează două şcoli. Ambele locaţii sunt reabilitate cu fonduri din bugetul local, dar şi cu bani atraşi de la Ministerul Dezvoltării. La capitolul învăţământ, primarul Tironel Tâmplărescu spune că şcolile din satele comunei Copăceni s-au înfiinţat în anii 1838, din dorinţa unor mari boieri ai locului de a sprijini necondiţionat dezvoltarea învăţământului. Nu în ultimul rând, la Copăceni există o bibliotecă locală care datează din anul 1950 unde, cândva, se găseau peste 6148 de volume. La Copăceni, şcoala, îşi păstrează şi astăzi vigoarea şi responsabilitatea ei socială. Este veche, are o mare tradiţie, iar dascălii sunt importanți pentru întreaga comunitate. Dezvoltarea reală a localităţii Copăceni s-a produs la începutul anilor 1980, atunci când în localitate s-a deschis mina Cerna. La început aceasta a funcţionat cu doar 20 de muncitori, după care a urmat o perioadă de maximă exploatare, aici muncind peste 600 de mineri proveniţi atât din comună, dar şi din localităţile învecinate. După anul 1989 comuna a suferit transformări, democraţia prost înţeleasă lăsând cicatrice adânci. Întreaga reţea comercială s-a privatizat, iar unităţi comerciale mari de stat s-au închis. Însă, bomboana de pe colivă a venit în anul 2000, când mina Cerna a intrat în conservare, şi toţi cei care mai aveau un venit au fost trimişi în şomaj: „Copăceniul era o comună cândva dezvoltată, unde toată lumea avea un loc de muncă. Mare parte a tinerilor, după ce îşi terminau studiile se întorceau în sat. O mare parte dintre cetăţeni lucrau la mina Cerna, alţii îşi desfăşurau activitatea la ACF sau la TCMM. Astăzi nu mai există nimic din toate aceste mari societăţi: totul s-a distrus, iar populaţia continuă să scadă, tinerii îşi părăsesc satul din cauza lipsei locurilor de muncă şi a unei perspective neclare în viitor şi lasă în urmă sate pustii, bătrâni bolnavi şi neputincioşi, copii lipsiţi de dragoste părintească, sperând să găsească în străinătate o viaţă mai bună. Cei care rămân trăiesc din pensiile părinţilor care au apucat acele vremuri. Este o tragedie cu care se confruntă fiecare localitate. Avem case părăsite, care se ruinează pe zi ce trece, ogrăzi pustii, acesta este peisajul trist nu numai al comunei Copăceni, ci al multor altor localităţi, care erau cândva pline de viaţă”, ne-a spus primarul social-democrat Tironel Tâmplărescu.

Decăderea localității s-a produs după Revoluţie, o dată cu instalarea unei democraţii prost înţeleasă, când activitatea extractivă de la Copăceni a fost oprită. Primarul spune că foştii angajaţi ai minei trăiesc şi acum cu nostalgia vremurilor apuse, printre greutăţile prezentului şi fără nici un viitor, iar alţii, lăsaţi de statul român fără un loc de muncă au părăsit localitatea la fel de repede cum au venit. Mărturie stau blocurile şi apartamentele abandonate, măcinate de vreme, despre care cu greu îţi poţi imagina că au fost odată locuite.