Guvernanţi de unică folosinţă

Politicienii români par învăluiţi într-un val de amfetamină periculos. Câţu şi Orban delirează voioşi, cum că economia este deja pe val, că România este singura ţară care a avut creştere economică în primul trimestru al acestui an, încât aproape că îmi vine să cred că am vedenii, şi îmi apare stafia doamnei Dăncilă înainte, dar cu pantaloni în loc de fustă. Oamenii aceştia par că nu se mai trezesc dintr-un vis frumos, acela când ei, vajnici guvernanţi, cheltuiau banul public cu nemiluita iar economia, săraca, se descurca şi ea cum putea şi, ce să vezi, la final tot reuşea să se menţină cu nasul deasupra în toată această hazna împuţită. Ei bine, pe aceşti domni îi aşteaptă nişte surprize. Au mai făcut ei câteva licitaţii aşa, ca în vreme de pandemie, din acelea, ştiţi voi, care se deschideau şi se închideau în câteva minute bucata, pe câteva sute de mii sau milioane de euro fiecare, dar cam până aici le-a fost.
Aceşti domni, – şi să nu credeţi că vorbim aici doar de PNL, dimpotrivă, vorbim de toţi politicienii care s-au perindat din 89 până acum pe la guvernare, mereu aceiaşi, chiar dacă schimbau culoarea cravatei şi a partidului din care făceau parte, – nu au pic de strategie economică pe termen măcar mediu, dacă nu pe termen lung, pentru această ţară. Nu se trezesc nici acum, când ne-au depăşit până şi bulgarii în privinţa sumelor alocate pentru salvarea propriilor economii de la dezastru. Cu ocazia asta am mai stabilit un record: ţara care alocă cei mai puţini bani pentru salvarea economică, puţin peste 3%, ceea ce înseamnă, aţi ghicit: la finalul pandemiei vom fi ultimii, dar de data aceasta chiar ultimii din coada Europei. Cei de acolo, de unde cad ultimele fire din blana câinelui când suflă vântul mai tare.
Ce trebuie să înţeleagă aceşti guvernanţi, sau oricare alţii s-ar fi nimerit la volanul acestei ţări în perioada aceasta este că nu poţi scoate din economie decât o sumă proporţională cu cea pe care o investeşti, şi că, orice ajutor ar da acum firmelor sau populaţiei, acesta se va întoarce înapoi la stat în foarte scurt timp, pentru că banii vor fi folosiţi de oameni pentru consum, iar de societăţi pentru materii prime. În Marea Britanie, de pildă, toţi muncitorii rămaşi fără serviciu sau care sunt nevoiţi să stea acasă, inclusiv românii, primesc 80% din salariu dacă au rămas fără venituri, ajutor care ar putea fi extins până la finalul anului, efortul financiar total fiind de 14 miliarde de lire lunar. De ce fac englezii acest lucru? Sunt conştienţi de faptul că oamenii trebuie să mănânce sau să îşi plătească chiriile în continuare, iar banii respectivi se întorc în cel mai scurt timp la stat. Românaşii noştri au făcut ei o analiză, din aceea şmecheră, şi au ajuns la concluzia că economia noastră nu trebuie repornită, din moment ce nu s-a oprit niciodată. În timp ce străinii înţeleg faptul că o rată a şomajului crescută le va aduce probleme din ce în ce mai grave pe viitor şi evită acest lucru din timp, ai noştri nici măcar nu înţeleg problemele economice, cele mai mari fiind create de cei care nici măcar nu există în statisticile şomajului sau ale angajărilor, cum sunt, de pildă, amărâţii care lucrează cu ziua.
La noi se discută în continuare, cu totul aberant, despre majorarea pensiilor, când jumătate dintre români nu cotizează nici un leu la pensie în ţară, pentru că muncesc la sparanghel sau căpşuni prin alte părţi, iar împrumuturile sunt singurul nostru motor economic. Scopul acestei crize provocată la nivel mondial este să omoare firmele mici şi mijlocii, iar firmele mari, care au puterea să reziste, să iasă şi mai mari din această explozie economică. La fel se va întâmpla şi cu ţările, iar România, aţi ghicit: se află chiar în mijlocul exploziei, lângă focar, nici măcar nu s-a dezmeticit să îşi pună mâinile la ochi înainte de explozie.