În acest cadru natural de o frumuseţe rară îşi duc traiul peste trei mii de suflete. Sunt locuitorii comunei Stroeşti, oameni mândri de obârşia lor şi harnici. Vechii locuitori au fost dulgheri şi ştiau să construiască case, să ridice şoproane şi pătule, să meşterească diferite lucrări din lemn şi alte materiale de construcţii. Denumirea ocupaţiei lor a ajuns să dea, de fapt, şi numele localităţii. Nu degeaba denumirea comunei Stroeşti provine de la cuvântul de origine slavă „straiti” ceea ce înseamnă „ a construi”, o noţiune justificată, deoarece exprimă îndeletnicirea locuitorilor.

De la un capăt la altul, localitatea este brăzdată de apele pârăului Cerna, pe văile căruia sunt răspândite micile aşezări. Din cele cinci sate componente ale localităţii, satele Stroeşti, Cireşu şi Pojogi sunt aşezate pe partea dreaptă a pârâului Cerna, care curge până când apele sale repezi se amestecă în cele ale Olteţului.

Din acest motiv, denumirea acestei ape curgătoare provine din cuvântul slav „ciornâi”, care înseamnă „negru”. Singurul sat din comuna Stroeşti care nu s-a format pe valea unei ape este satul Dianu, despre numele căruia bătrânii satului povestesc că ar proveni de la zeiţa Diana, protectoarea animalelor care intrau în atenţia vânătorilor în vremurile trecute:

„Frumoasa panoramă unică din punctul „Hania”, priveliştile scăldate în soare şi pline de verdeaţă sunt completate de oamenii primitori şi harnici ai locului”, ne-a declarat primarul. Aşezată la poalele Măgurii Slătiorului, pe strâmtele văi ale pâraielor Aninoasa şi Cerna, localitatea a fost atestată documentar într-un hrisov în care este consemnat satul Stroeşti. Domnul Ţării Româneşti dăruieşte jupâniţei marelui ban Barbu ceata lui, dar şi dreptul de proprietate asupra acestui sat. Jupâniţa, la rândul ei, dăruieşte Mânăstirii Bistriţa satul şi trei sălaşe de ţigani, care urmau să fie trecute în proprietatea altcuiva după moartea ei: „Documentele prin care este atestată localitatea glăsuiesc cu claritate despre istoria acestei vetre străvechi și despre oamenii ei. Mărturiile istorice confirmă din plin că în aceste ţinuturi a existat viaţă, că satele tradiţionale s-au dezvoltat continuu datorită hărniciei locuitorilor acestei aşezări”, se menționează în Monografia localităţii Stroeşti.