Locuitorii satelor din Dănicei dintotdeauna au fost oameni harnici şi gospodari.

Aici s-au ţesut de-a lungul timpului interesante şi valoroase tradiţii, iar despre aceste locuri se povestesc fapte legendare deosebite. Ele vin din vremuri îndepărtate, din antichitatea geto-dacică, reprezentând trecutul istoric, viaţa spirituală strămoşească. Sunt arhive sentimentale, cărora bătrânii locului le-au dat străluciri aparte.

Din legenda rostită de preotul Onică Teodorescu aflăm că, la sfârşitul secolului al XIV-lea, domnul Ţării Româneşti, voievodul Mircea cel Bătrân reface una dintre ctitoriile sale de seamă, Mânăstirea Cotmeana, pe care o foloseşte o perioadă ca loc de întâlnire diplomatică atât pentru Domnia Sa, cât şi pentru fiul său, Vlad. În acest timp, voievodul Mircea încearcă un fin joc diplomatic pentru slăbirea puterii otomane, sprijinindu-l pe Musa, fiul lui Baiazid, în lupta pentru câştigarea tronului otoman. Astfel, Musa, împreună cu suita sa, realizează o serie de întâlniri secrete cu Mircea şi Vlad la Cotmeana. Mărturiile istorice spun că, în vara anului 1400, în drumul lui Musa spre Cotmeana erau folosite căi mai puţin cunoscute, dar sigure. După ce treceau de Turnu, urcau pe stânga Oltului până la Câmpu Mare, ca mai apoi să se îndrepte pe Valea Cungrea, spre Cotmeana. Musa, fiul lui Baiazid, urcând pe cursul văii, înainte de a intra „La unele case”, întâlneşte câţiva meşteri care construiau o măreaţă lucrare din piatră şi cărămidă. Nedumeriţi de apariţia inopinată a oaspeţilor turci, stăpânii lucrării, fraţii Sâmbure şi Bucur, dar şi bătrânul meşter Spătaru, cu fiicele sale, Stana şi Luneasa îl întâmpină pe Musa cu suita sa în bună pace şi află că acesta mergea la voievodul Mircea, la mânăstire, dar că de acum nu îi sunt prea cunoscute căile. Bătrânul meşter oferă drept călăuze pe fiicele sale, până la întâlnirea cu ostaşii domnului Mircea cel Bătrân. Şi-au continuat drumul împreună, pe valea de „La unele case de Jos”, au urcat prin „Codrii de Cer” până „La unele case de Sus” şi au ajuns la drumul care duce de la Cozia la Cotmeana, unde au fost întâmpinaţi de oştenii lui Mircea, Dan şi Gheorghişor. La îndemnul voievodului Mircea cel Bătrân, frumoasele fete au rămas un timp la mânăstire. La întoarcere, au fost însoţite de cei doi oşteni, rămânând împreună cu feciorii pentru totdeauna, unul în Dealul Danului, celălalt în Pârâul Gheorghişor.

Oamenii care au trăit pe aceste meleaguri au transmis din generaţie în generaţie tradiţii şi obiceiuri, legendele,  au ştiut să cânte bucuriile şi să înfrunte necazurile, au clădit frumos şi trainic temelia viitorului. Firea blândă şi primitoare, dar şi hotărârea de ripostă pe care o  au dăniceii sunt moştenite de la urmaşii acestei aşezări.