Liberalii vor începe luni negocierile cu partidele parlamentare pentru a forma o majoritate. După demisie, Ludovic Orban, rămas în fruntea PNL, a demarat negocierile pentru o coaliţie de guvernământ fără PSD, iar Klaus Iohannis își continuă orgia politică personală încercând să controleze prin orice mijloace întreaga scenă politică internă.

De felul în care această guvernare de coaliţie se va descurca depinde viitorul politic al formaţiunilor politice care o formează. Dacă politicienii continuă să numească incompetenţi şi nu încetează cu sinecurile politice, cu promovarea unor oameni de genul plantelor colorate în culorile unuia sau altuia dintr-o formaţiune politică, acolo unde este nevoie de oameni cu pregătire, nu de politruci, partidele actuale se vor prăbuşi şi această coaliţie nu va rezista prea mult timp.

În acest moment se duc lupte interne la baionetă în sânul fiecărei formaţiuni politice. Probabil în PNL sunt cele mai intense, şi acest lucru este firesc. Fiecare tabără încearcă să nu renunţe la postul exponentului acelei tabere în guvern, dar, până la final, „cașcavalul politic” va trebui împărțit la toată lumea.

Dacă aceşti politicieni nu înţeleg foarte repede, şi cei din PNL, şi cei din USR-PLUS, dar şi cei din UDMR că de felul în care se aşează la masă şi pun pe tapet nişte aşteptări rezonabile, cu promovarea în posturi cheie a unor persoane onorabile, încrederea cetăţenilor în autorităţi, care este într-o continuă scădere, va continua pe aceeaşi pantă descendentă, cu riscuri uriașe la adresa democrației.

Este un moment când formaţiunile politice tradiționale, în special USR-PLUS, care nu a fost până acum la putere, pot da dovadă că au învăţat să facă politică şi pot pune în practică ceea ce le-au promis cetăţenilor. Acesta este marele test pe care îl dau partidele, în acest moment. PNL trebuie să înţeleagă faptul că, în următorii patru ani, va avea succes doar dacă reuşeşte să armonizeze investițiile serioase și necesare cu cinstea, profesionalismul și onestitatea. Altfel, va rămâne veșnic un partid de 25%, sau poate chiar mai puțin.

Lucrurile sunt extrem de complicate în această ecuaţie politică, fiindcă nu ne aşteaptă ani uşori, iar extremismul așteaptă la prima cotitură o șansă de a acapara masele de votanți care gândesc doar pe termen scurt și sunt sensibili la sloganuri. Pentru cei care se întreabă în continuare de unde a putut apărea acest nou partid extremist, AUR, ridicat din cenușa partidelor mari doar prin sloganuri anti-sistem, unele dintre ele de-a dreptul periculoase pentru democrație, răspunsul se află tot în traiectoria politică dictată de partidele tradiționale, care au pierdut de mult timp contactul adevărat cu electoratul lor și cu valorile politice reale.

Lucrurile se mai pot schimba astăzi doar prin mai multă aplicare din partea politicienilor către realitate, fiindcă asta îi lipseşte României: realizarea lucrurilor promise: spitale regionale, autostrăzi, infrastructură ferată, un învăţământ accesibil tuturor copiilor din această ţară, fonduri de investiţii, locuri de muncă. România este o ţară unde politicienii promit marea cu sarea o dată la patru ani, și apoi sunt loviți de amnezie. În cei 30 de ani de „democrație” politicienii au trimis țara aceasta la coada Europei Centrale şi de Est. Nici un partid politic nu a reușit să privească spre bunăstarea cetățeanului care o dată la patru ani este chemat să voteze, și sunt slabe speranțele că se va întâmpla asta prea curând.