Trump se întoarce la meseria de bufon

America mai avea, de câtva timp, doar rămăşiţele fostei sale imagini de „capitală mondială a democraţiei”. De când s-a declanşat experimentul Trump am asistat de fapt la o bufoniadă prezidenţială continuă, la mimarea democraţiei, sub masca generală a acesteia ascunzându-se doar o prostie de zile mari. Deşi ar fi fost mult mai potrivit pentru a fi ales bufon al Casei Albe, nu preşedinte, Donald Trump a arătat lumii întregi că sintagma „aşa alegători, aşa aleşi” poate deveni deviză pentru partidele politice din întreaga lume. S-a dovedit negru pe alb faptul că procesul de îndobitocire generalizată a populaţiei dă roade, iar o campanie de imagine colorată a bufonului care avea să ajungă preşedinte a învins în faţa echilibrului şi bunului simţ manifestat în tot mandatul de preşedintele Obama. Pe scurt, gloate întregi de needucaţi l-au preferat pe imbecilul de Trump şi au dus America în pragul unei noi ere: a needucaţilor care aleg la putere oameni asemenea lor, pentru că glumele lor de prost gust sunt singurele pe care le înţeleg.
America a avut de-a lungul timpului mulţi preşedinţi slabi, cu toate defectele din lume: unii erau curvari, alţii fără abilităţi politice reale, dar cred că nici unul dintre ei nu s-a dovedit a fi atât de slab cum a fost Trump. Acum, după ce a pierdut alegerile, bufonul s-a întors la ocupaţia sa de bază, şi anume la campanii de imagine pentru agitarea spiritelor. Probabil că nici măcar el nu a crezut cât succes au avut îndemnurile sale. Abia la un moment dat a realizat că acţiunile sale ar fi putut fi catalogate drept încercare de lovitură de stat şi a catadicsit să îşi liniştească susţinătorii care invadaseră deja clădirea Capitoliului. Oricum, bufonul-şef al statului a încălcat deja cam toate legile posibile, este greu de spus ce pedeapsă ar fi potrivită pentru el.
Din păcate, aici nu este vorba despre Trump, ci despre un principiu care tinde să ne transforme pe toţi în nişte imbecili, după chipul şi asemănarea sa. Probabil, dacă aş ajunge la un asemenea stadiu mi-aş cere singur eutanasierea, înainte ca materia cenuşie pe care o mai am să ajungă la stadiu de terci. V-aţi întrebat de ce avem conducători din ce în ce mai slabi, de la politicieni şi până la specialiştii din orice domeniu? Cine şi pentru ce are interesul să ne ţină la stadiul de gloată fără educaţie? De fapt, dacă a apărut în lumea politică un Trump, este clar că în spatele lui există o mare masă de indivizi care susţin asemenea manifestări şi chiar le plac, din moment ce au riscat închisoarea pentru a invada Capitoliul la îndemnul unui asemenea personaj. La fel putem vorbi şi despre Iohanism, USL-ism sau alte imbecilităţi care ţin la populaţie, create artificial, în mediul virtual, dar care bazează pe absolut nici un fundament real. Podul clădit virtual în jurul acestor personaje sau curente politice, majoritatea fabricate în laborator de serviciile secrete nu are nici măcar un picior îngropat în pământ, stă cu totul în aer, iar la un moment dat ne mirăm cum a putut să se dărâme în timp atât de scurt, atunci când s-a confruntat cu problemele reale ale societăţii, nu doar cu cele imaginate pe reţelele de socializare. Este cam la fel ca trezirea de dimineaţă după sexul cu o prostituată, după o noapte de beţie. După ce faci un atac de panică atunci când deschizi ochii, te grăbeşti să îţi ridici pantalonii din vine şi fugi repede cu pantofii în mână, sărind direct pe balcon.
Cine pot fi cei care certifică un asemenea preşedinte, şi o asemenea politică? Inşi care au erecţie când glorifică politica în forţă, statul brutal, intervenţionist, care nu discută, ci aplică. Oameni cărora li se ridică părul pe braţe în faţa imaginii unor lideri care declamă la televizor că vor face ordine mondială, deşi ei nu pot face ordine nici măcar în propriul dulap. Astfel de oameni, ţinuţi intenţionat într-o educaţie precară şi învăţaţi să ia cu linguroiul informaţiile exact aşa cum le sunt servite sunt peste tot, gata să participe oricând la o campanie electorală deşănţată sau la o lovitură de stat, ba chiar la violenţe, doar pentru că li se pare „cool”. În general, acestor oameni li se par interesante luările de poziţie extremiste, la limita fascismului, rasiste, cu negarea principiilor democratice, doar pentru că dau bine la public şi mai aduc în „coşul votanţilor” câţiva proşti în plus. Nimeni nu se gândeşte care ar fi consecinţele punerii în aplicare a acestor declaraţii bombastice, ci doar la faptul că „dă bine” un asemenea comportament. Pe acest fond s-a creat, de fapt, şi în România baza extremismului, la început mai timid, prin câteva declaraţii ale USR, iar acum din ce în ce mai accentuat, prin apariţia unui partid care s-a remarcat doar prin acţiuni extremiste, cum este AUR. Nimeni dintre susţinătorii acestor imbecilităţi nu realizează faptul că singura alternativă la democraţia de astăzi nu poate fi decât dictatura, iar un asemenea regim cred că nu îşi doreşte nimeni, în realitate. De fapt nu cu extremiştii trebuie să ne luptăm, noi, ceilalţi, ci cu aceia care îi susţin şi îi creditează. De Iohannis, USR sau AUR putem scăpa relativ uşor, după 4 – 5 ani de chin, aşa cum au scăpat şi americanii până la urmă de bufonul lor şef, dar ce ne facem cu susţinătorii lor, care vor continua să existe şi să glorifice trumpiusmul, Holocaustul, comunismul, extremişti de duzină, pseudo-intelectuali care şi-au găsit acum refugiul propriilor lacune educaţionale în negarea pandemiei sau în poveşti fanteziste despre vaccin. De bufoni am putea scăpa repede, în cazul în care societatea ar avea o educaţie solidă. De ce nu se întâmplă asta? Pentru că proporţia între procentele obţinute de asemenea personaje şi gloata din spatele lor este egală. Dacă nu este Trump va veni altul, dacă nu este USR a fost inventat AUR, dacă nu îl mai vreţi pe Băsescu preşedinte sau pe Orban prim ministru luaţi de aici: unul mai prost decât el. Din păcate, nu poate opri nimeni aceşti zombie care vor urma, trumpii viitorului, din ce în ce mai needucaţi, care vor clănţăni din dinţi împotriva democraţiei şi a valorilor fundamentale ale statului.