În perspectiva alegerilor interne din PNL, care ar trebui să aibă loc la jumătatea acestui an, liberalii au început un război intern de proporţii, disperaţi că, după ce au făcut „sluj” la fundul „conducătorului iubit” acesta i-a decăzut din dreptul lor, de „copii adoptaţi” în favoarea unor „copii din flori” precum USR. Sub directa oblăduire a lui Iohannis, liberalii care s-au remarcat şi până acum drept vuvuzele ale Cotrocenilor au început să îşi pună întrebări „existenţiale”: Ne iau alţii friptura de la gură! Ce ne facem, fraţilor? Aşa apare Rareş Bogdan la înaintare, şi încep să se agite spiritele împotriva lui Ludovic Orban, în adevărate „demonstraţii de forţă” care au apărut după revelaţii politice la minut. În fapt, la PNL se perpetuează un alt virus, mult mai contagios decât corona: sfânta ipocrizie.

Abia acum, când au început toţi liberalii să aibă revelaţia faptului că banul e puţin şi nu prea au ce împărţi, au catadicsit să ridice ochii de la ciolan şi să se arate preocupaţi de a găsi soluţii, nu pentru „ţărişoară”, nu pentru ce ne doare pe noi, ci doar pentru a se reinventa, cel puţin aparent, în condiţiile unui „guvern concurenţial”, şi cu un preşedinte parcă tot mai neputincios. Viaţa politică a devenit grea în ultima perioadă, pentru că de UDMR este greu să se atingă, ei nu depind de mofturile prezidenţiale, iar zgubiliticii din USR au început să le cam ia faţa liberalilor, aşa, cu tupeu, şi fără nici un respect pentru „urmaşii Brătienilor”, titlu pe care nici ei, cei de la PNL nu îşi mai aduc aminte să îl fi avut vreodată.

În acest context a apărut revolta anti-Orban, un fel de petardă aruncată în sufrageria partidului tocmai pentru a-i arăta pisica lui Ludovic Orban şi apropiaţilor lui. Rareş Bogdan a ieşit public şi a strecurat câteva mesaje clare la adresa lui Orban: să se retragă ACUM de la şefia partidului, lăsând un interimar în loc, pentru că altfel nu mai pupă şefia Camerei Deputaţilor, şi să îi lase cale liberă premierului Cîţu, pe care liberalii vor să-l prezinte drept un salvator care poate rebrendui partidul. În acest context este normal ca liderul liberalilor să vrea congres cât mai repede, spre deosebire de premierul Cîţu, care îl vrea abia în toamnă.

Deocamdată cele două tabere tatonează terenul, iar ieşirea la rampă a lui Rareş Bogdan nu a avut alt scop decât să identifice potenţialii „răsculaţi”, care ar putea face front comun pentru răsturnarea lui Orban. După luna februarie, când Orban ar trebui să îşi ia în primire funcţia de preşedinte al Camerei misiunea de a-l da jos va fi din ce în ce mai grea, dar Florin Cîţu nu se poate baza acum pe o majoritate solidă, aşa încât asistăm mai degrabă la urletele dinaintea războiului, decât la conflictul politic propriu-zis.

Până acum, „strategia Bogdan” a avut efect: imediat au ieşit la rampă, cu critici, trei dintre primii cinci oameni din PNL, adică patru prim-vicepreşedinţi şi secretarul general. Robert Sighiartău i-a cerut demisia lui Orban, Raluca Turcan a vorbit de nevoia de împrospătare, ca şi liderului CJ Cluj, Alin Tişe. În acelaşi timp, Florin Cîţu a lăsat clar să se înţeleagă că ar fi interesat de funcţia supremă la congres, iar Ludovic Orban a fost nevoit să iasă din muţenie şi să se apere public, amintind că este preşedinte statutar, deocamdată. E de la sine înţeles că vor urma alte focuri de puşcă, pentru că gherila anti-Orban va continua, sporind masa critică a nemulţumiţilor.

Rezultatul final depinde foarte mult şi de momentul organizării congresului, care, în mod normal, ar trebui să aibă loc în iunie 2021. Multiple surse vorbesc de dorinţa lui Orban de a face congresul cât mai repede, tocmai pentru a nu permite apariţia unei mase critice în partid împotriva sa, o strategie foarte inteligentă, de altfel. Gruparea adversă vrea însă amânarea congresului până în toamnă, pentru ca noul premier să aibă răgazul de a-şi întări poziţia pe bază de favoruri guvernamentale.

De această situaţie incertă profită, iată, şi câţiva politicieni fâsâiţi de la Vâlcea. Daţi afară sau refuzaţi de alte partide, aceşti sinecurişti vânează deja preşedinţia PNL de la Vâlcea, plătind gras la Bucureşti pentru a fi recunoscuţi drept susţinători ai grupării Cîţu. Se doreşte, de fapt, crearea unui curent de opinie împotriva lui Cristian Buican, după aceeaşi metodă folosită la nivel central împotriva lui Orban, pe ideea că există la ora actuală mai mulţi primari nemulţumiţi de ultimele acţiuni ale liderului lor politic, şi care ar vrea neapărat să îl vadă schimbat. Părerea noastră este că va mai curge încă multă apă pe Olt până la o astfel de schimbare şi, chiar dacă s-ar produce, delatorii de astăzi ai lui Buican vor ajunge să îşi smulgă părul din cap, atunci când vor vedea ce panarame au încurajat să îi conducă. Cum pretendenţii au tot interesul să scape de multiplele dosare penale pentru care se plătesc bani mulţi procurorilor aproape în fiecare lună, să le uite prin sertare, la mijloc sunt şi interese, şi bani foarte mulţi. Rezultatul final va fi influenţat însă decisiv de felul cum se va termina războiul politic inter-partinic din PNL.