În sistemul bugetar sunt multe sporuri, şi asta pentru că guvernanții au inventat nenumărate modalităţi care practic dublează sau triplează salariul. Pentru mulți angajați „la stat” salariul a devenit doar un moft, o plevuşcă, sporurile sunt cele care contează în foarte multe instituţii. Diferenţa este că un angajat din mediul privat nu poate beneficia de nici un astfel de avantaj, pentru că va încasa la finalul lunii exact atât cât a negociat cu patronul, chiar dacă este suprasolicitat psihic sau are o activitate complexă. Din lista de sporuri la alegere pentru bugetari atrage atenţia sporul pentru complexitatea muncii. Este un spor pe care îl încasează angajaţii din ministere sau diverse instituţii, care presupune că fac o muncă complexă şi pentru asta mai adaugă la salariu 15%. Mai există și un alt spor, pentru gestionarea datelor în instituții care prin natura lor se ocupă cu datele, dar şi sporul de la Curtea Constituţională de 25%, de suprasolicitare neuropsihică.

În mediul bugetar doar imaginaţia este limita, fiindcă aici există spor de tras curentul pentru cei care stau la geam sau sporul de tras cu urechea, pentru angajaţii care stau la uşă, spor de „solitaire” sau sporul de frecat nesul, fiindcă ştim ce se întâmplă în foarte multe dintre aceste birouri unde este suprasolicitare neuropsihică. Şi, peste toate, aşa cum mulți români au prin cămară o pungă plină cu alte pungi, poate ar trebui să inventăm și un „spor de sporuri”. Dacă sunt 50 de sporuri până acum, numărate de fostul ministru al muncii, Violeta Alexandru, ar trebui şi un „spor de sporuri”, pentru că nu este uşor să duci atâtea sporuri în spinare, se deformează coloana. Un astfel de „vis al beneficiarilor de sporuri” ar încununa sporurile care se câştigă în administraţia publică.

Dar încă nu i-am ajuns pe greci, acolo este mama tuturor sporurilor, fiindcă în Grecia exista la un moment dat un spor de spălatul mâinilor, sau un spor de punctualitate pentru vatmani.

În partea aceasta a Europei am importat nu doar tihna levantină, ci şi sistemul de administraţie fanariot care a creat un fel de aristocrație bugetară. Normal că acum este foarte greu să se revină la normalitate, atâta timp cât ani de-a rândul s-au încasat aceşti bani, pentru că toţi bugetarii sunt blindaţi de legi, de argumente și de justificări, atunci când este vorba despre avantajele proprii.

Culmea este că politicienii noştri se prefac surprinşi când află de aceste beneficii, în condiţiile în care o mare parte din bugetul de stat se consumă pentru salarii şi pensii.

Lista cu sporuri prezentată de Violeta Alexandru săptămâna aceasta pe un post de televiziune ne arată unde s-a ajuns cu ridicolul în administrația publică.

La finalul anului trecut Guvernul a dorit să schimbe legea, pentru a nu mai exista discrepanțe între funcţionari. Se propunea astfel ca pentru aceleaşi condiţii vătămătoare sporul să fie egal, şi nu procent din salariu. Până la urmă liberalii s-au răzgândit, fără a explica prea bine de ce. Ministrul muncii spune că nu a abandonat ideea, dar că nu ştie dacă şi când va putea fi pusă în aplicare.

Până atunci, statul român va continua să combată stresul angajaților de la locul de muncă dintr-o instituţie publică oferindu-le acestora câteva mii de lei lunar în plus la salariu.