Penibil şi greţos: politicienii se urcă de fiecare dată pe cadavre pentru a mai câştiga un vot.Bugetul s-a împărţit, iar sărăcia ne bate la uşă. De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că toată această cangrenă care a cuprins întreg sistemul de pile, cunoştinţe şi relaţii care funcţionează în sistemul bugetar este unul transpartinic, nu are legătură nici cu PSD, nici cu PNL, nici cu partidele de buzunar care au apărut după ultimele alegeri ca ciupercile după ploaie, ci are legătură pur şi simplu cu milioanele de paraziţi din sistemul bugetar, băgaţi acolo pe rând de toate partidele care au fost la guvernare, şi care ţin cu dinţii de foloasele necuvenite pe care le-au obţinut şi le obţin în continuare, în fiecare lună, fără muncă.

Povara acestei pandemii a fost suportată doar de zona privată anul trecut, unde au fost zeci sau sute de mii de şomeri, lipsa de ajutoare de la stat şi falimentul suportat de multe societăţi din domeniile închise cu forţa de stat. Pe de altă parte s-au fluturat şi s-au plătit cu sfinţenie peste 50 de sporuri în sistemul bugetar, şi vedem că, prin grija noului Guvern PNL le vom plăti cu toţii în continuare, alături de pensiile speciale pe care nu le desfiinţează nimeni. Prin urmare vom avea un buget auster, care va plăti în continuare aceste beneficii de lux.

Toată această tevatură ne numeşte greaua împreunare a statului cu capitalismul. Din păcate, la noi, în România nu a existat niciodată capitalism autentic. În ultimii 30 de ani, capitalismul în România a fost dus în spate doar de mediul privat, în timp ce la stat s-a perpetuat sistemul comunist. Vedem că numai pentru companiile private funcţionează legile pieţei, doar acolo cheltui bani numai când ai profit şi intri în insolvenţă sau faliment atunci când nu mai poţi să produci venituri. Pentru companiile de stat nu există aceste principii. Aici se pot angaja câţi angajaţi vrea muşchiul politicianului pus la conducerea instituţiei, pot să crească salariile cât se pofteşte, pot să fie pierderi cu nemiluita, pentru că la un moment dat vine statul şi plăteşte găurile produse de incompetenţa unora şi altora. Aşa se întâmplă în majoritatea companiilor de stat care fie nu au concurenţă, fie funcţionează pe o piaţă de monopol, fie au concurenţă, dar nu le pasă, pentru că ştiu că au această plasă de siguranţă, care înseamnă banii fraierilor.

Avem în aceste zile imaginea bugetarilor de tot felul care au început să protesteze. Dar cum pot să le explice celor un milion de oameni care în 2020 au intrat în şomaj tehnic, mulţi şi-au pierdut slujbele şi tot atât de multe societăţi au dat faliment din pricina crizei economice şi a restricţiilor că aceşti oameni ies în stradă să îşi apere nu salariile, ci creşterea de salarii şi sporuri.

Este jignitor pentru marea masă a oamenilor să vadă inechitatea aceasta manifestă cu nesimţire, la colţul străzii. Ne-am fi dorit ca acest Guvern liberal să vorbească mai mult şi pentru mediul privat, despre investiţii, despre stimularea producţiei româneşti, despre stimularea cererii de noi locuri de muncă, despre dezvoltare sau despre infrastructură, pentru că lucrurile acestea interesează cel puţin jumătate din această ţară, plătitori de taxe şi impozite.

Premierul a avut iniţial intenţii bune, dar a fost imediat învins de sistem, fiindcă răspunsul lui privind situaţia transferului de la Apele Române a fost unul tardiv. După ce s-a descoperit că o domniţă de profesie ospătăriţă se ocupa de siguranţa barajelor doar pentru că avea o pilă sus-pusă la partid, premierul nu a avut altceva de declarat decât că „se lucrează la acest caz”. De fapt, ştim cu toţii că problemele nu sunt doar la Apele Române, ne uităm către această instituţie doar fiindcă aşa s-a nimerit, dar situaţia aceasta cu siguranţă se întâlneşte şi la şesurile, şi la dealurile, la solul şi subsolul României, şi la pădurile României, atâtea câte mai sunt în picioare. De fapt, oriunde este o instituţie de stat care are şef politic vedem situaţia aceasta. Şefii proşti au nevoie de subordonaţi şi mai proşti, fiindcă, dacă ar angaja un om deştept s-ar vedea cât de proşti sunt, şi le-ar fi ruşine să se mai privească în oglindă. Şefii deştepţi dimpotrivă: caută să angajeze oameni mai deştepţi decât ei, pentru că înţeleg că nu se pot pricepe la toate, şi atunci pun pe primul loc firma, organizaţia, echipa, şi asta se întâmplă mai mult la privat, pentru că la stat or fi şi şefi deştepţi, cu siguranţă, dar marea problemă este că şi aceste poziţii se împart prin algoritm politic. Se trimit de regulă acolo nişte incompetenţi care nu au, de multe ori, nimic în comun cu domeniul pe care îl administrează.

Avem un buget sărac, dar cei care se află la putere nu fac nimic pentru a face rost de bani, chiar dacă au toate pârghiile necesare. Le este mult mai comod să se lamenteze şi să repete la nesfârşit că nu sunt bani, arătând în continuare cu degetul către PSD. La îndemână şi confortabil le-a a fost să îşi aducă toate neamurile în aparatul bugetar, unde ne tot învârtim într-un cerc vicios. Problema este că nu se uită în această direcţie pentru că jumătate dintre rudele, amantele sau lipitorii de afişe care nu au nici o treabă cu jobul pe care ar trebui să-l presteze sunt acolo, şi au legătură şi cu reprezentaţi ai puterii actuale.

Din cauza aceasta nu se face nimic, şi atunci ei nu mai au nici un drept să spună că nu sunt bani, pentru că nici măcar nu mai mimează reforma. Mai zilele trecute, ministrul muncii spunea că informaţia aceasta, cu tăierea sporurilor este „fake news”. Nici măcar nu mai mimează că se vrea o reformă în privinţa colectării banilor pe de-o parte, şi apoi a cheltuirii lor judicioase, pe de alta.

Când Dragnea a căzut se tot vorbea despre nişte doamne angajate la Direcţia pentru Protecţia Copilului în Teleorman, şi care nu au stat la locul de munca unde erau angajate, ci au fost folosite de partid. Lucrul acesta nu este un eveniment singular, probabil asta se întâmplă în mai toate instituţiile publice din România. Acum vedem că a venit şi rândul liberalilor să intre în dosarul angajărilor fictive, prin povestea de la Apele Române. Pe faţă este vorba de pile, nepotism, o fentare a legilor, este vorba despre fapte de corupţie, despre acest balaur care devorează România.

Toată această poveste, a angajărilor este doar vârful icebergului, pentru că adevărata luptă se întâmplă la scară largă în mai toate instituţiile de stat care sunt osificate de 30 de ani, care funcţionează pe principii de nepotism, nu pe principiile pieţei. Aici vedem că acest cancer bugetar a cuprins întreaga reţea a instituţiilor statului, pe principii de partid, şi răul trebuie tăiat de la rădăcină. Până nu îşi vor schimba conduita şi mentalităţile şi până nu vom avea dorinţă politică, nu avem cum să ne facem bine. Orice chirurg ştie că un cancer se extirpă în mod dur şi complet, cu bisturiul, şi fără să existe momente de întârziere. Ţara aproape că a intrat în metastază, iar politicienii noştri se mângâie în continuare pe burtă cu celulele canceroase care au pătruns adânc în tot sistemul bugetar, sperând că este doar o durere de stomac trecătoare.