În cel de-al 56-lea an de viaţă recent început, domnul colonel inginer Gheorghe Constantinescu îndeplineşte o promisiune făcută cu ani în urmă şi îşi întâmpină cititorii cu o nouă scriere, „Mădularii Cernişoarei – satul copilăriei mele, între monografie, poveste şi nostalgie”, a şaptesprezecea carte în palmaresul personal.

După cum o indică şi titlul, noua carte este o invitaţie în satul din copilărie autorului, o frumoasă aşezare de pe dealurile ce premerg poalele Munţilor Căpăţânii.

Mădulari este satul care are în aria sa Dealul Măgurii cu Pădurea Agestului şi Dealul de „Peste Vale”, locuitorii satului fiind olteni harnici şi sfătoşi, gospodari mândri, care au ştiut să înfrunte toate greutăţile, în momentele de cumpănă, acţionând cu hotărâre; mulţi dintre fiii acestei aşezări, figurând în rândul oamenilor de seamă ai judeţului Vâlcea.

Cartea este un jurnal al devenirii. Autorul ne vorbeşte despre sine şi despre satul din timpul copilăriei lui, străduindu-se să aducă în prim plan, nu numai drumul străbătut de fiul de ţăran care şi-a părăsit satul în timpul cât a urmat şcolile şi şi-a îndeplinit datoria impusă de serviciul militar, dar şi satul cu oamenii ce-l locuiau. Fiu al Mădularilor, Gheorghe Constantinescu şi-a slujit satul şi ţara ca inginer militar, iar acum, din postura de „mânuitor al condeiului”, îşi pune pe hârtie gândurile, în deplină cunoştinţă de noile valori pe care le generează localitatea lui natală.

Portretul satului Mădulari, ce coboară din legendă, este zugrăvit cu migală şi pricepere, autorul cărţii evidenţiind perioadele de timp şi oamenii care şi-au înscris numele, cu fapte ce-i onorează, în cronica localităţii.

Ei sunt învăţători, slujitori ai Bisericii, credinţa fiind o sămânţă a speranţei şi o lumină călăuzitoare, sădind în sufletul ţăranului mădulărean dragostea de glie, devotamentul fără margini, martor fiind eroismul din cele două războaie mondiale, mulţi fii ai localităţii plătind cu preţul vieţii întregirea Ţării şi apărarea pământului scump al Patriei.

Autorul nu uită să vorbească în paginile cărţii sale despre legendele și tradiţiile locale, despre frumuseţea sărbătorilor pe care consătenii săi, în vremurile copilăriei lui, le petreceau cu voie bună şi curăţenie sufletească.

Valea Cernișoarei, tărâmul în care este situat  satul Mădulari, rămâne unul din locurile cu parfum de poveste din Depresiunea Horezu, înghesuită între dealuri împădurite, pe malul unui pârâu cu nume de legendă. Dar nu numai pârâul Cernişoara are nume de legendă, însăşi Valea Cernişoarei este un tărâm minunat cu o istorie de excepţie care şi-a lăsat amprenta pe locurile sale minunate. Dealurile acoperite de păduri seculare, fascinează şi de acestea se leagă legende epice cu prinţese, diavoli, comori şi haiduci care dau o notă mistică acestor locuri minunate.

Locuitorii din Mădulari au fost și sunt păstrători de tradiţii şi obieceiuri. Tradiţia a însemnat pentru ei ceva aproape sacru, cu reguli de bunăcuviinţă creştină, cu obiceiuri şi rânduieli bine conturate şi respectate cu sfinţenie. Oamenii de aici sunt mândri, iubitori, sociabili, îşi iubesc locul în care trăiesc şi nu ezită să-l arate celor ce doresc să-l vadă.

Pentru mădulărean, obiceiul a izvorât în sat, dar în acelaşi timp el a fost cel ce a dat viaţă satului, cel ce i-a ţinut pe oameni uniţi şi înfrăţiţi pentru întreaga viaţă, sau poate chiar mai mult.
Ritmul vieţii şi al tuturor obiceiurilor în satul Mădulari a fost dat, în mai toate cazurile, de ritmul vieţii Bisericii. Biserica a fost mijlocul şi miezul satului! Datorită Bisericii, viaţa mădulăreanului a căpătat un ritm al bucuriei în Dumnezeu, care s-a răsfrânt în tradiţii, obiceiuri, datini, întâmplări şi trăiri. Iubirea ce întrepătrundea viaţa duhovnicească s-a sălăşluit în viaţa mădulăreanului aşa încât el plângea fără deznădejde şi fără a impresiona, având mereu alături mila şi iubirea lui Dumnezeu. Prin Biserică s-a aşezat armonia între săteni şi s-a trezit spiritul de comuniune. Astfel, obiceiurile şi-au tras seva din duhul credinţei, s-au frământat în vatra satului şi s-au copt la flacăra iubirii neîntrerupte dintre generaţii.

File de cronică pentru anii ce vor urma şi pentru generaţiile ce se vor ivi pe aceste meleaguri, „Mădularii Cernişoarei – satul copilăriei mele, între monografie, poveste şi nostalgie” dobândeşte ţinuta unui valoros manual al omeniei şi al istoriei locale, pe care colonelul inginer Gheorghe Constantinescu îl semnează cu bucuria că-şi îndeplineşte o datorie de onoare faţă de Mădulari şi faţă de locuitorii aşezării, consăteni ai săi.

Aşa cum spuneam, lucrarea de faţă constituie nu numai un dar de recunoştinţă pentru strămoşii satului Mădulari, ci şi un adevărat tezaur pentru urmaşii lor. Sufletul autorului s-a deschis în aceste pagini, luminând tăcerea aşternută poate prea mult timp peste Mădularii Cernişoarei, răscolind cu minuţiozitate prin bogata ladă de zestre spirituală a acestui sat; a cunoscut şi a iubit atât de mult acest ţinut încât îl consideră un adevărat paradis, roditor de oameni frumoşi şi iubiţi de Dumnezeu.

Judecând după etimologia numelui Mădulari, oferită după unele surse (inclusiv DEX), înseamnă că mădulărenii sunt foşti slujbaşi ai domnitorului. Ca un înger păzitor coborât din lumea celor care veghează destinele şi tradiţiile unei comunităţi, distinsul colonel inginer Gheorghe Constantinescu, cu mult curaj, forţă şi energii nebănuite, filtrează cu maturitate şi obiectivism, prin sufletul domniei sale, filonul de viaţă mădulărean, cu intenţia de a-l imortaliza, surprinzând generaţia şi tradiţiile satului din timpul copilăriei lui, spre a-l oferi cu mare generozitate nu numai urmaşilor domniei sale sau ai mădulărenilor, ci mai ales celor care simt cu inima de cernişorean şi visează spre un viitor mai potrivit lor.

O carte despre Mădulari nu putea fi scrisă mai bine de altcineva decât de un fiu al satului care a copilărit în satul său natal. Autorul o consideră ca o datorie morală faţă de satul în care a copilărit şi faţă de înaintaşii săi. Este o reîntoarcere în timp, cu amintiri de neuitat, dar şi un îndemn pentru generaţiile viitoare.

Cineva spunea că „dacă în fiecare sat un învăţător, un profesor, un preot sau un militar ar scrie o monografie bazată pe material (cules de-a lungul unei cariere sau a unei vieţi) din comunitatea din care provine, toată ţara ar fi o hartă etnografică formată din piese de puzzle, iar etnografilor le-ar fi mult mai uşor să definească, gradual şi sectorial, ceea ce ar cuprinde, în întreg, «cultura tradiţională românească»”. Domnul colonel inginer Gheorghe Constantinescu a dezvoltat subiectul, abordând cultura tradiţională a satului natal într-o manieră proprie, cea a unui militar, mai puţin a unui etnograf. Parcurgând materialul, am remarcat plăcerea scrierii, dorinţa de a vorbi cu dragoste şi preţuire despre satul din timpul copilăriei lui – toate vizibile în limbajul plin de cuvinte încărcate de emoţie.

Primarul comunei Cernișoara – d-l Dumitru Ciorîcă, în „Cuvânt înainte” semnat de domnia sa, afirma: „Ceea ce mi se pare extraordinar la această carte este combinaţia foarte reuşită între stilul accesibil, uşor şi plăcut al scrierii şi profunzimea plină de înţelepciune a conţinutului. Se citeşte pe nerăsuflate şi se integrează apoi încet-încet în sufletul cititorului. Este o carte care inspiră şi care îi poate ajuta în numeroase moduri pe cei care visează la satul copilăriei lor. Cartea satului Mădulari – „Mădularii Cernişoarei – satul copilăriei mele, între monografie, poveste şi nostalgie”, reprezintă o întoarcere a autorului în etapa copilăriei lui, dar şi scoaterea la iveală a identităţii satului de la formare până în prezent. În acelaşi timp, cartea orientează urmaşii pe calea dreaptă a omeniei, respectului faţă de valorile locale, cinstirea eroilor trecutului prin: hărnicie, credinţă în Dumnezeu şi dăruire faţă de neam şi ţară.”

Domnul colonel inginer Gheorghe Constantinescu ne inspiră, prin puterea propriului exemplu, cu detalii concrete care pot fi de ajutor oricui încearcă să facă o călătorie în satul copilăriei lui. O recomand oricui îi este dor să simtă iarba verde sub tălpi din satul copilăriei lui, să respire aerul curat din preajma pădurii satului, oricui îşi face griji pentru ziua de mâine şi oricui simte că viaţa este mai mult decât mersul la birou şi rutina zilnică.