Victorie, strigă Guvernul! S-a majorat opţional vârsta de pensionare până la 70 de ani. Adică, vezi Doamne, nu se va mai cumula pensia cu salariul, ca şi cum ar fi oameni care pot să iasă la 65 de ani la pensie, dar vor ţine cu tot dinadinsul să stea la serviciu până la 70. Ridicol, fiindcă aceste cazuri sunt absolut particulare, şi de obicei de referă la funcţionari care au o muncă lejeră, de birou, în timp ce în munca efectivă, de pe şantiere sau de la benzile de producţie este absolut imposibil să poţi menţine în activitate un angajat de 69 sau 70 de ani. Oricum, cei care cumulează şi în acest moment pensia cu salariul sunt şmecherii, iar şmecherii nu lucrează până la 70 de ani.

Cei care încearcă să supravieţuiască fiindcă nu pot trăi din pensia de om normal, adică de angajat de rând în România oricum erau nevoiţi să muncească în continuare, şi după pensie, aşa cum pot şi pe unde mai pot. Numai că, nefiind şmecheri, aceştia nu muncesc la stat, deci nu se pune problema de cumulare a pensiei cu salariul. În schimb, pentru aceşti băieţi, din barca şmecherilor, această lege este egală cu zero.

Adevărata noastră problemă se referă la toţi cei care ies la pensie la 40 sau 45 de ani cu pensii mari, uneori mai mari decât salariile, printr-un cumul elaborat de şmecherii, după care se angajează din nou, şi ajung să câştige zeci de mii de lei fără să facă mare lucru. Dacă cineva crede că gata, acum s-a terminat şi nu se va mai cumula pensia cu salariul este fals. De când nici nu fusese aprobată această lege băieţii aceştia şmecheri au ajuns la un rezultat, trăgând între timp sforile pentru a fenta această poveste, printr-o serie întreagă de convenţii, care sunt deja încheiate, şi care îi scutesc de bătăi de cap.

În „România reală”, după cum spuneam, deja se fentează şi noua lege prin aşa-zisele convenţii prin care unii trăiesc în continuare deasupra proştilor care muncesc, votează şi contribuie la bugetul de stat. Şmecherii pot astfel să încaseze în continuare acele pensii uriaşe, care nu au nici o legătură cu contributivitatea, în timp ce oamenii care muncesc, adică prostimea, reuşeşte să încaseze până la 65 de ani, o pensie bazată pe contributivitate mai mică decât cei care ies la 40, 45 sau 50 de ani, şi care au inclus şi „sporul de şmecherie” din România.

Prin urmare, realitatea este aceeaşi, fie că vorbim de drumuri sau de pensii: avem în continuare barca şmecherilor pe care nu-i atinge absolut nici o lege, chiar dacă legi sunt nenumărate în ţara aceasta. Problema este adevărată şi gravă, fiindcă aceste posturi sunt arvunite cu mult înainte de a fi scoase la concurs, şi acela trucat. Din păcate, nimeni nu are şanse în faţa sistemului putred şi corupt din această ţară, tot ceea ce însemnă angajări în sistemul bugetar se face pe pile, relaţii, mită sau influenţă politică pentru amante şi slugile politice, pentru nevestele întreţinute care nu ştiu să facă nimic şi copiii lor, care au nevoie de un loc de muncă bine plătit şi fără nimic scris în fişa postului.

Există o lege a bunului simţ care spune că Viorica Vasilica Dăncilă nu are de căuta la Banca Naţională a României nici măcar ca vizitator, pentru că oricum nu ar fi înţeles nimic. La fel există acum şi legea care spune că nu se va mai acumula pensia cu salariul, aplicabilă doar celor naivi, fiindcă celor care beneficiază de grosul acestor facilităţi, prin care căpuşează şi bugetul de pensii, dar şi bugetul de stat, de unde li se plătesc salariile oamenilor din acest sistem de stat, nu vor fi afectaţi, pentru că au găsit deja portiţele necesare pentru a fenta legea, înainte chiar ca aceasta să primească votul final.

Premierul Florin Cîţu spune: „Acesta este un proiect care sunt sigur că va putea fi îmbunătăţit”. Probabil că ştie foarte bine despre ce este vorba. Un sistemul foarte bine împământenit, înfipt în banii statului ca un ghimpe în fund şi care nu dă semne ca se va clătina vreodată poate deschide suficiente poteci care să ocolească legile şi, în ideea aceasta se fac astfel de declaraţii. Corect ar fi să fie adunate din piaţă toate informaţiile necesare şi, în lege, să se sublinieze că, pe lângă salariu nu ai voie nici cu convenţii, nici cu altfel de înţelegeri scrise. Iar ieşitul la pensie la 40 de ani nu are nici o legătură cu realitatea din România, în condiţiile în care bugetul de pensii are un deficit uriaş. Nimeni nu vrea să pună însă pe tapet nişte legi clare, fiindcă nu există interes să pună punctul pe „i”, să spună şi să arate lucrurile aşa cum sunt în România.

Au fost unii care au plecat din sistem pentru a ocupa funcţii de conducere tot în acelaşi sistem şi, după câteva luni s-au pensionat, fiindcă li s-au dublat pensiile. Este tot o şmechere pe care o practică băieţii deştepţi, un truc de a înşela bugetul public, de a ne bate joc de banii pe care oamenii îi depun din taxe şi salarii. Aceiaşi şmecheri nu numai că sunt angajaţi consilieri, directori sau incluşi şi în tot felul de consilii de administraţie, sunt şi pensionari, în continuare la cârmă.

Puterea, influenţa, ancorarea, ventuzele acestor categorii sunt uriaşe, sudate cu oţel beton şi greu de dezlipit. În campania electorală au mai fost tentative, atunci când se vorbea despre aşa zisele cheltuieli din banul public, cu trimitere la sugativele statului. Cu timpul, după alegeri s-a pus batista pe ţambal, încât faimoasele pensii speciale s-au rezumat la cei 700 de foşti parlamentari cărora li s-au ras din prima, fără nici un fel de problemă. Totul este o defilare, în România corupţia este în echilibru, fiindcă nimeni nu are curajul să se apropie de adevăraţii beneficiari ai acestor salarii la care se adaugă în continuare sporuri nesimţite şi pensii speciale. În România reală, din păcate, clasa politică are aceleaşi metehnele, nu vrea sa se reformeze, legile sunt un şir lung de minciuni, iar politicieni se ocupă să adâncească seria de probleme grave în mai multe domenii-cheie: de la pensii, alocaţii şi salarii până la justiţie şi sănătate.