Claudia ȘCHIOPU

Cu politicienii, promisiunile şi nerespectarea lor ne-am obişnuit, dar este mult mai complicat atunci când vine vorba despre banii publici care se duc către partide. În timp ce premierul Cîţu spunea că va micşora subvenţia pentru partide, în realitate a făcut tocmai pe dos. La o analiză atentă a rectificării bugetare se observă clar că Vasilică Florin Cîţu le dă partidelor încă 100 de milioane de lei, nefiind an electoral.

Neavând ce să facă cu atâţia bănet, domnii politicieni îşi dau salarii, îşi plătesc consilierii, secretare, şoferi şi am văzut cu toţii ce salarii se vehiculează în această zonă. Altfel spus, alimentăm o gaură în care se pompează bani bugetari pe şustache, fără ca nimeni să ştie, fiindcă nu există transparență legată de distribuţia acestor bani.  În funcţie de voturile obținute există o corelare cu sumele primite de la buget dar, dacă se mărește fondul, este un os de ros pentru toată lumea. Precedentul a fost lansat de PSD, care, în timpul guvernării, mărise deja prea mult aceste sume, iar Guvernul actual nu se abate nici el de la „datini”, în timp ce România se află într-un deficit bugetar de peste 7%.

În acest timp, se dovedește că programele promise de coaliția PNL – USR-Plus sunt o gogoriță electorală. Celebrul PNDL, cu 50 de miliarde promiși, dar şi banii care ar trebui alocaţi pentru cei care nu îşi pot plăti facturile la iarnă, prin vestita lege a consumatorului vulnerabil sunt praf în ochii alegătorilor, după cum spun specialiştii în economie. În situaţia aceasta ne aflăm, cu creşteri uluitoare la energie, cu majorări de preţuri la alimente, cu oameni care nu îşi vor putea plăti aceste facturi şi cu o guvernare care promite, fiind pe ducă, aptul că achită facturile pentru 10 milioane de oameni, dar nu are un leu, sau că dă localităţilor sărace fonduri pentru apă, canalizare, drumuri şi şcoli de 50 de miliarde. Toate acestea sunt pe credite de angajament, și sunt menite să mai țină puțin primarii PNL în ceață, până când vor vota la Congresul PNL.

Poate că ar fi timpul ca poporul să afle care sunt efectele unui simplu şi banal congres de partid pe care nu ar trebui să-l bage nimeni în seamă, în afară de cei pasionaţi de politică. Nu același lucru s-a întâmplat în Germania, când a plecat Angela Markel din fruntea partidului său, acum o lună: nu s-a rupt partidul sau s-a făcut praf economia din această cauză. Nemții au votat liniștiți, cine a câștigat își vede de treabă și duce mai departe lucrurile bune făcute de predecesorii săi. La noi nu este aşa: la noi se dărâmă guverne, se dărâmă economia, sar în aer preţurile, asta în timp ce preocuparea politicienilor noştri este cum să mai dea nişte bani la nişte partide care nu au ce face cu aceşti bani.

Prin urmare, nefiind an electoral, partidele politice din România primesc o subvenţie de 250 de milioane de lei pe an, adică vreo 50 de milioane de euro cadou de la Florin Cîţu, în timp ce spitalul construit pe bune de Asociaţia „Dăruieşte viaţă” din donaţiile oamenilor costă 30 de milioane de euro. Din subvenția aceasta, a partidelor se putea face un spital şi jumătate sau vreo 10 sau 20 de şcoli în fiecare an. Dacă vrem să eradicăm sărăcia în „România educată” a lui Iohannis, şi nu doar într-un proiect de imagine al preşedintelui, atunci trebuie să se construiască nişte şcoli în zonele foarte sărace. Din păcate România este un stat slab şi sărac. Este slab pentru că nu mai are pârghiile necesare nici măcar în zona de decizie, şi este sărac pentru că, practic, s-a descentralizat total.

Unii politicieni, mai naivi, se întreabă în continuare ipocrit de ce îi urăşte lumea.Uite de asta: că sunteţi prea lacomi, că atunci când vă îmbolnăviți mergeți și vă faceți analizele la Viena, sau vă tratați genunchii la Istanbul, nu în spitalele pe care nu le construiți și nici măcar nu le modernizați, pentru că banii trebuie scurși prin subvenţii pentru diverse partide. Vă urăşte lumea pentru că sunteţi ca nişte termite, nu vă opriţi din mâncat până când nu terminaţi toate resursele şi nu vă mai săturaţi, pentru că sunteţi ipocriţi, spuneţi că faceţi toate lucrurile acestea pentru noi, pentru ţară.

Domnul Cîţu întărește, chipurile, democraţia spunând că „democraţia costă, trebuie să dăm partidelor bani să funcţioneze”, doar că le-a dat nu doar bani de funcționare, ci saci de bani nejustificați. Faptul că se alocă nejustificat aceste sume de bani este demonstrat prin achizițiile nesimțite în care aceștia sunt investiți. La Pro România, de pildă, avem o probă de ipocrizie totală:  domnul Ponta, care se vrea un domn fin și-a cumpărat din banii aceştia o Tesla X de 130 de mii de euro, ca să salveze planeta. Ar trebui să fim fericiți: tot pentru noi a făcut-o acest domn politician, fiindcă a ales o maşină electrică, prietenoasă cu natura. Este, deci, evident că politicienii nu au ce face cu acești bani aruncați cu ghiotura, într-un an neelectoral şi, atunci, banii se duc pe salarii uriaşe. Tot domnul Ponta a inventat conceptul de consilier propriu. El şi-a dat bani cu găleata ca să își consilieze propriul partid, pentru că, nu-i așa, inteligența costă… Adică, indiferent cât iubeşte planeta, totuşi nu poate să îşi vândă ideile aşa, pe nimic, le dă pe o sumă generoasă, venită din impozitele şi taxele oamenilor. Pe același principiu s-a creat această nouă categorie de super bugetari, „angajaţii la partid”, dar unii dintre ei sunt vizibili, cum este domnul Ponta, alţii sunt invizibili, nu-i ştie nimeni, dar au salarii de mii de euro.

Pe acest principiu se creează discrepanțele între acești bugetari și firmele private, fiindcă la o firmă privată salariul trebuie să fie acoperit de productivitate. Nimeni nu are o problemă să dea un salariu de 5 mii de euro dacă omul respectiv chiar îşi produce salariul. Însă, sunt atâţia oameni care privesc salariile acestea, ale „super bugetarilor” şi se bat cu pumnii în cap, fiindcă trag linie la finalul lunii, plătesc taxe şi impozite, plătesc taxele pe salarii, plătesc utilităţi mărite şi pentru a-şi da nişte rămășițe de dividende, plătesc din nou impozite la final de an.

De aceea mediul privat nu îşi permite să susţină salarii de genul acesta, pe care le vedem la partidele politice sau în diverse companii de stat şi, în situaţia aceasta, se naşte falia între super bugetarii extrem de bine plătiţi şi marea masă a oamenilor din ţara aceasta, care nu câştigă banii aceştia şi se uită cu frustrare la felul în care politicienii împart banii lor, care nu sunt bani produşi de domnul Ponta, sunt produşi tot de mediul privat.  

Alocarea fondurilor către partide este un principiu corect: partidele trebuie să aibă un sprijin încât să îşi plătească curentul şi gazul la iarnă, sau cheltuielile de campanie. La fel de normal ar fi, însă, să fie susținută în același fel și cultura, informarea publică, sănătatea publică, și orice domeniu absolut esențial pentru societate, dar care nu se poate susține din productivitatea proprie. Problema este doar modul cum partidele își folosesc banii, iar cât de mulţi bani folosesc este de-a dreptul sfidător.

Uite așa se întâmplă ca un principiu bun să fie transformat la noi într-o găină cu ouă de aur pentru oamenii de partid pentru că aşa ne-am învăţat noi, în România. Bugetul României a devenit o monstruozitate care este pur şi simplu feliată şi trimisă frumos la pachet la toţi oamenii care trebuie să trăiască fără muncă, doar pentru că s-a nimerit să aibă un carnet de partid în buzunar. Nimeni nu refuză darul primit de la Cîţu, indiferent de partid, toată lumea consideră bine-merită suplimentarea de subvenţie pe care a dat-o domnul premier liberal la rectificare, pentru că această castă politică este transpartinică, de cumetrie politică, între toate partidele. Nici unul nu a spus că este prea mult, că s-a săturat, şi nu a donat acest fond spre spitale şi şcoli. Domnul Cîţu, liberal – reformist promitea că înjumătăţeşte subvenţia către partide, că va tăia în carne vie, dar are congres în partid, sunt nişte voturi de luat şi a semnat pe şest acest supliment de 90de milioane de lei.

Cert este că România nu îşi va reveni prea curând din criza economică pe care au generat-o, chiar dacă vor da toţi banii aceştia, dar ar putea exista o minimă solidaritate de bun simț cu societatea. Rămâne să vedem cum vor explica acești politicieni facturile uriașe la utilități care vor cădea pe capul românilor peste o lună, cum o s se mai ascundă în spatele pandemiei sau crizei economice mințind că avem productivitate record și că țara merge bine sau că se străduiesc să găsească cheia către redresarea economică.