Claudia ȘCHIOPU

România este în continuare o țară chinuită de politicieni iresponsabili . La Constanța pare să fie o tragedie cu repetiţie, după alte câteva care s-au produs în ultimele luni în țară, fără ca cineva să ia măsuri concrete, măcar în al doisprezecelea ceas. Alţi 7 morţi au fost produși de un sistem de sănătate care a fost lăsat la coada nevoilor de investiție și care își arată limitele.

Vineri, 1 octombrie 2021 am văzut imagini dramatice, pacienţi care ieşeau desculţi din spital, fiind efectiv speriaţi de foc şi de fum. Incendiul s-a produs la Spitalul de Boli Infecţioase din Constanţa, unde erau 135 de pacienţi internaţi, dintre care 10 pacienţi la ATI . 7 dintre aceştia au murit, ca să nu mai spunem și faptul că, iniţial, au fost număraţi greşit morţii.

Este al treilea incendiu produs la un spital din România, de la debutul acestei pandemii. În total au murit 48 de oameni în aceste trei spitale: la Piatra Neamţ , la Matei Balş şi, acum, 7 pacienţi la Spitalul din Constanţa.

În România tragediile sunt cu repetiţie, iar guvernanţii de azi, de ieri și probabil şi cei de mâine nu înţeleg că prin management și numiri politice nu ar trebui să patroneze crima.

Preşedintele a ieşit şi a declarat că „statul a eşuat”, dar, dacă mergem puţin mai departe, putem spune că statul ucide, pentru că asta se întâmplă prin inactivitatea, nepriceperea, lipsa de profesionalism sau, în multe cazuri, prin corupţie şi șmechereală.

Statul a ucis din nou la spitalul din Constanţa

Cum să rămâi impasibil în faţa imaginilor pe care cu toţii le-am văzut, ale unor pacienţi ajutaţi de asistente să sară pe gem? Vă imaginaţi că acei oameni erau la terapie intensivă, intubaţi, probabil unii dintre ei într-o comă indusă, numai de sărit pe geam nu erau în stare. Acesta este şi motivul real pentru care avem atâția oameni care şi-au pierdut viaţa. Acei oameni nici nu au mai ajuns să se întâlnească față în față cu flăcările în momentul când a izbucnit focul şi, mai mult ca sigur, reţeaua electrică a plesnit, au murit pentru că s-au sufocat din lipsa aparatelor care să-i ţină în viaţă.

Statul prin reprezentanţii lui este acum capabil de crimă, nu numai de eşec, iar bilanțul acesta, de 48 de oameni ucişi în spitale este dovada. În loc să se ia imediat măsuri, vedem cum strategii de imagine acoperă din nou totul prin dezbateri sterile întreţinute mai degrabă de presă, curioşi și comentatori care nu pot trece atât de uşor peste astfel de evenimente. Dezbaterea publică ține o săptămână sau două, după care se aşterne tăcerea sau apare altă criză, sau avem parte de vreun alt congres, de o altă miză politică, de vreo remaniere, moţiune sau demitere, și totul intră într-un con de umbră. Până la următoarea tragedie. Pentru că, din păcate, politicienii noştri se ocupă de politică nu se ocupă de administraţie.

Spitalul rămâne ultima opţiune

În România, din păcate, refuzul de a merge la spital nu face altceva decât să îţi crească şansele de supravieţuire. Aceasta este realitatea.

În România priorităţile politicienilor sunt , dincolo de bălăcăreala la care asistăm de 30 de ani, bătăliile pe moţiuni sau uneltirile de a da Guvernul jos, când şi cu cine se fac alianţe, apoi se mai stă şase luni, se mai fură ceva, mai prostesc alegătorii şi o ducem aşa tot înainte în timp ce alegătorii mor în spitale.