Claudia ŞCHIOPU

Preşedintele Johannis, cel care a declanşat criza politică şi economică uriaşă din România, se plimbă liniştit prin străinătate, prin ţară, pe oriunde, numai să nu îşi asume responsabilitatea pentru haosul pe care l-a creat. Zilele trecute a fost chiar şi la Cernavodă, să îi ureze „La mulţi ani!” centralei atomice de acolo. Norocul nostru că a construit Ceauşescu împreună cu părinţii şi bunicii noştri o astfel de centrală, altfel unde ar fi mers preşedintele nostru cu ai lui să sărbătorească?

Între timp, în ţară se derulează, de o bună perioadă de timp, unul dintre cele mai triste spectacole politice. Luat prin surprindere chiar de propriile lui greşeli, preşedintele încearcă în continuare să păcălească USR pentru a intra din nou sub papucul PNL, îndemnând clasa politică să nu se grăbească, să se gândească serios, iar pe oamenii politici de dreapta „să stea aşezaţi, maturi şi responsabili”. Evident, în orice poziţie politică ar sta aceşti oameni este clar că nu se va întâmpla nimic în zilele care vor urma, cu excepţia faptului că se încearcă o împingere a USR în afara coaliţiei sau pe post de anexă a PNL o impunerea cu orice preţ a acelei entităţi neînţelese, Florin Cîţu, în fruntea Guvernului.

Toate acestea după ce moţiunea a trecut cu un număr record de voturi 281, un scor negativ pe care nu a reuşit să îl obţină nici un alt fost premier. Preşedintele a convocat consultările pentru luni, evident cu Florin Cîţu ca nouă propunere, deşi există o decizie a CCR care impune ca, dacă un premier tocmai a căzut prin moţiune de cenzură să nu mai fie nominalizat tot el pentru că nu va strânge majoritatea în Parlament. Ulterior a apărut informaţia din partea PNL că, dacă nu vor reuşi să strângă o majoritate pentru Vasilică Cîţu, nu vor face nici o propunere de premier. Cei de la USR-Plus ar fi mulţumiţi cu oricine altcineva, de la Drulă, Ghinea şi până la Dacian Cioloş, dar este clar că vor încerca tot posibilul să se ţină cu dinţii de guvernare, adică de intenţia de a reface coaliţia în jurul unui premier PNL, altul decât Cîţu. PSD rămâne, în tot acest timp în afara jocului politic, dar de fapt în centrul lui, afirmând că au o listă întreagă de premieri pregătită, dar nu o nominalizează, în timp ce AUR se laudă că are propuneri, dar le ţine secrete.

Ţara este aruncată în haos

Jocul din ultimele zile al clasei politice a aruncat însă ţara în haos prin criza politică şi economică fără precedent, care a dus la creşteri explozive a facturilor la energie şi gaze, asta în timp ce România se află în plin dezastru sanitar.

Între timp spitalele ard, şcolile sunt cu toaletele în curte, copiii învaţă în şcolile ridicate de Ceauşescu, autostrăzile sunt construite doar pe hârtie, iar noi privim indignaţi şi resemnaţi la circul acesta politic. De mâine nu ştim la ce preţ va ajunge pâinea, având în vedere scumpirile anunţate.

Miza crizei este supunerea USR

Miza tuturor acestor jocuri este supunerea USR, aducerea aliaţilor Guvernului la tăcere, prin ameninţarea că vor sta mult şi bine în opoziţie, dacă îi spun acum pas lui Super-Cîţu. USR ar fi chemat de îndată la guvernare, dar deocamdată li s-a spus pas. Este limpede că se cam coace o îndepărtare a lor, o fezandare a USR, sunt lăsaţi să fiarbă la foc moale pentru a-şi mai poliza din pretenţii şi aspiraţii.

USR a făcut o mare greşeală pentru că nu a dormit bine cu o noapte înainte de a lua decizia de a ieşi din Guvern, pentru că scopul oricărui partid politic este să ajungă cumva la putere, chiar cu preţul etichetei de corupţie. Din această cauză se dă orice partid peste cap să facă rost de bani şi să mintă: ca să ajungă la putere pentru că, ajungând la putere, în primul rând îşi pun în practică ideile din programul de promisiuni, asta în mod oficial, fiindcă realitatea este cu totul alta.

USR s-a grăbit pentru că nu are experienţă, şi acum regretă acest lucru. PNL nu vrea să împartă tortul, mai ales cu nişte martori gălăgioşi şi acuzatori cum sunt cei de la USR, mai ales că este foarte dificil să joci în complicitate. Este bine ca aceşti „complici” să fie din interior, adică oameni cunoscuţi, în care liberalii să aibă încredere, şi nu cei de la USR. În această situaţie, dacă lucrurile vor merge pen linia de voinţă a preşedintelui Iohannis şi a echipei câştigătoare din PNL, USR se va confrunta cu un orizont de câţiva ani de stat în opoziţie. Acest lucru nu le va pica bine liderilor USR, după anii de foame dinainte de a intra la putere, pentru că vor pleca exact acum, după ce s-au obişnuit cu gustul, fiindcă au lins opt luni de pe marginea tortului. Va fi foarte greu ca liderii USR să rămână în continuare pe poziţii în acest mod, fiindcă un lider de partid şi-a făcut treaba atunci când partidul este la putere, sau când are un orizont de a veni la putere. În situaţia USR, PNL îşi va atinge două ţinte în acelaşi timp, şi anume eliminarea unui partener periculos de dreapta şi, în acelaşi timp, o posibilă siguranţă mai mare prin eventuale înţelegeri ascunse cu PSD, pentru susţinerea unui guvern minoritar.

Ce talente ascunse are Cîţu?   

În ciuda situaţiei medicale grea a ţării şi a crizei economice preşedintele se încăpăţânează să-l vadă drept variantă posibilă pe mai departe tot pe Cîţu.

Cred că nu există om care să nu se întrebe ce a găsit Iohannis la Cîţu.

Ne amintim că un fost preşedinte găsise ceva la o iubită şi era o noimă acolo: omul iubea, şi iubirea lui era aşezată în diverse funcţii. În situaţia de astăzi, ce calităţi are Cîţu, ce trebuie să facă, ce a promis, încât preşedintele se încăpăţânează să îl impună premier cu orice preţ, chiar cu preţul sacrificării imaginii partidului. Este greu de priceput care este secretul înţelegerii între doi mediocri. Nimeni nu poate înţelege cum Iohannis s-a putut agăţa cu atâta încăpăţânare de un om care acceptat o astfel de misiune fără să priceapă că nu este capabil, dar se încăpăţânează şi mai tare să rămână acolo. Din păcate nu îi putem cere domnului Cîţu să realizeze că este incompetent şi nu are ce căuta acolo, din moment ce el chiar suferă de un complex de superioritate, acompaniat de suficienţă. Evident, în aceeaşi situaţie se află şi preşedintele. Nici el nu pricepe că nu stăpâneşte situaţia şi că, anulând totul în jurul lui, bolta de echilibru a acestei societăţi se clatină. Nu are cum să stea societatea românească pe umerii lui Iohannis, din moment ce chiar „partidul meu” dă şanse că intră în cădere liberă. Parlamentul este şi el împrăştiat, Guvernul este deja unul interimar şi atunci este doar o chestiune de timp până când ne vom da seama că societatea românească nu mai are de mult timp un soclu, stă pur şi simplu în aer. Şi singura direcţie pe care o poate lua, în virtutea gravitaţiei este în jos. 

Criza nu este rodul unei întâmplări, este rezultatul unei confruntări pe viaţă şi pe moarte între PNL şi USR, pe partea dreaptă a politicii, un scandal la care privim neputincioşi, pentru că guvernanţii se ceartă pe spatele nostru. Electoratul este aşezat la un orizont îndepărtat, în fundalul unei încleştări pentru bani şi putere. Cîţu a fost drona de lichidare a lui Orban, nu soluţia de salvare a României, pe care a dus-o, de fapt, spre o sărăcie oarbă. Nu ne rămâne decât să sperăm că mai este un dram de raţiune, altfel încât, dacă Iohannis nu rezolvă criza politică, s-ar putea alege cu suspendarea.