Impact Real

Un ziar aproape de oameni
Lupta pentru putere în „statul eşuat”

Claudia ŞCHIOPU

Cu toţii am crezut că, după anii „Dragnea”, clasa politică de la noi îşi va recăpăta responsabilitatea, că revenirea guvernării de dreapta ar fi trebuit să fie un timp al reformelor şi al construcţiei, readucerea la normalitate, după experimentul în care ni s-a spus că hoţia politică nu este chiar ceea ce credem noi. Vedem însă că posibilitatea normalităţii se prăbuşeşte zgomotos, cu fiecare zi, într-o înlănţuire de decizii greu de înţeles.

Nominalizarea lui Dacian Cioloş, liderul partidului care nu are decât 10% în Parlament pentru a construi teoretic un guvern a fost o glumă, pentru că, în realitate, şansele sale erau mici, spre imposibile. Prin urmare criza se va prelungi, în cel mai bun caz cu o coaliţie în care partenerii se vor urî cu patimă sau, mult mai probabil, cu un Guvern minoritar care nu va face nici un fel de reformă, ci doar va avea grijă să împartă bănişori clienţilor politici. Este aproape imposibil să se refacă coaliţia de guvernare în condiţiile în care preşedintele PNL, Vasilică Fără Frică este premierul demis care a tras cu tot ce a avut în foştii parteneri USR, fiindcă domnul Cîţu confundă autoritatea cu aroganţa, vrea să pară hotărât, dar nu reuşeşte să pară decât impertinent.

Pentru noi, oamenii obişnuiţi, nimic nu are logică în tot ceea ce se întâmplă astăzi pe scena politică, atâta timp cât pupilul domnului Iohannis a fost pus de acesta aproape cu forţa preşedinte la PNL, chiar dacă Florin Cîţu a reuşit să devină, într-un timp incredibil de scurt, cel mai detestat politician din România, o performanţă uluitoare. S-a ajuns în situaţia imposibilă de astăzi fiindcă şi-a dorit să provoace această criză politică pentru că umilirea unui partener, oricare ar fi el, nu este niciodată o idee bună.

În tot acest haos politic PSD şi AUR, măcar la nivel declarativ vor anticipate, însă aşa ceva nu se poate atâta timp cât PNL este în vrie. PSD mai spune „pieziş” că ar fi de acord chiar şi cu un Guvern de specialişti, adică cu un Guvern fără nici o putere, cu oameni uşor de condiţionat şi şantajat, un astfel de Guvern – „momâie” ar trebui susţinut de vechii prieteni din perimatul USL, care se întreabă placid: dacă a mers o dată, de ce să nu mai meargă încă o dată?

Peste toate acestea, bizară a fost ieşirea preşedintelui Iohannis care a părut că descoperă abia acum că suntem în criză. Abia acum şi-a dat seama domnul Klaus că este criză. Omul are de mult o decuplare bizară faţă de realităţile dure din România. De pildă, în urma tragediei de la spitalul din Constanţa, unde au murit arşi 7 pacienţi el a ieşit contemplativ, spunând că „statul român a eşuat în misiunea de a proteja cetăţenii”. Se speriau şi ciorile, dacă le spunea cineva că acest ins este şeful acestui sat despre care constată, ca un spectator indiferent, că a eşuat într-o misiune şi o obligaţie fundamentală faţă de cetăţeni. Acum este totuşi prea de tot, prefăcătoria este prea mare. Iohannis observă cabotin că este criză după ce a contribuit hotărâtor la agravarea ei prin insistenţa de a-l susţine până în pânzele albe pe Florin Cîţu, un politician cel puţin inadecvat.

Chiar şi în acest moment trist, preşedintele, cel care ar trebui să fie mediatorul constituţional, cel obligat să caute împreună cu partidele o cale de ieşire dintr-o criză de acest gen anunţă nominalizarea lui Dacian Cioloş premier. Nu contează că suntem cu toţii într-o situaţie îngrozitoare, cu o pandemie scăpată de sub control, cu un sistem sanitar care pârâie din toate încheieturile, cu inflaţia care a depăşit 16%, unde preţurile la energie şi utilităţi cresc de la o zi la alta. Partidele noastre, în frunte cu preşedintele Iohannis nu au nimic altceva de oferit ţării decât inepţie politică şi inadecvare la priorităţile acute şi dureroase ale momentului.

Numitorul comun al atacurilor PNL şi-a ars cu îndârjire toate punţile de comunicare cu USR, iar preşedintele şi-a mutat ţinta de pe noua „ciumă” USR-Plus. Probabil este foarte încântat de lovitura pe care a dat-o, uimindu-i pe toţi cu propunerea lui Cioşoş. În realitate strategia aceasta şchioapă este doar o prelungire inutilă a crizei politice. L-a numit pe Cioloş ca să pice, nu să treacă, iar acest lucru s-a văzut foarte clar în ultimele zile.

Este clar că, după ce a atacat timp de două luni USR, identificându-l ca inamicul public numărul unu care s-a aliat cu extremiştii şi a dezertat, să le dai tocmai lor mandatul de premier este o decizie cel puţin surprinzătoare. Iohannis avea o variantă foarte simplă să rezolve criza, şi anume să renunţe la Cîţu şi să numească pe altcineva de la PNL, fiindcă singura condiţie pe care au pus-o cei de la USR, a fost „fără Cîţu premier”. Altfel Dumnezeu cu mila şi este clar, oamenii aceştia nu pot sta în aceeaşi încăpere, se urăsc de moarte. Lupta este acum pe persoană fizică, între Iohannis şi USR, motivul fiind acela că partenerii de coaliţie nu l-au dorit pe Vasilică Florin Cîţu premier, iar PNL nu îl lasă deloc din braţe. Din această dilemă nu se poate ieşi, ca din eterna Românie a lui Caragiale: „în România, linguşirea şi hoţia sunt virtuţi”. Este puţin probabil ca, după declaraţiile din ultima perioadă, Vasilică Florin Cîţu să accepte să facă un pas în spate şi să vină într-un Guvern în care Dacian Cioloş să fie vioara întâi. Cert este că, ori cu Cîţu, ori fără Cîţu, nu merge nimic bine în România în general, cu atât mai puţin într-o perioadă de criză. Dacian Cioloş poate să fie o soluţie până se liniştesc apele, dar prin ochii liberalilor este doar un banc bun, un fel de frecţie sau de scărpinare publică.

Leave comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *.

Rezolva operatia antiSPAM si trimite comentariul! *