OPINIE:

S-a dat drumul la rotativă: Ciuca premier, Cîţu la loc comanda!

Claudia ŞCHIOPU

În principiu această rotativă este o aiureală cum nu se poate mai mare pentru că ea în mod sigur nu va funcţiona, şi nu numai psihologic, dar şi din logica puterii. Dacă primul premier dat de rotativă ar decide să plece peste un an şi jumătate, în buza alegerilor celui mai complicat an electoral nu ar avea nici o noimă, fiindcă, dacă ar pleca, guvernarea ar intra imediat pe mâna următorului şi, cu auditul necesar ar descompune partidul care a condus la început. Mai mult, premierul PNL ar da alegerile pe mâna adversarului, dar, şi mai grav, ar anula prin Hotărâri de Guvern deciziile predecesorului. Pe de altă parte, ce noimă ar avea ca acela care a aşteptat pe bară doi ani să intre la guvernare exact în anul în care sunt alegeri, ca responsabil a tot ce s-a întâmplat în guvernare? Este clar deci, că această rotativă este o altă cacealma politică pe care o tot plimbă politicienii prin gură zilele aceste, ca să pară că au ceva nou de spus, sau pentru a se preface că lucrează.

De pe culoarele neumblate ale politicii se zvoneşte că Iohannis şi-a pierdut răbdare cu figurile pe care le-a făcut Cîţu, deşi el însuşi l-a susţinut în aberantul lui proiect ţinut în mână de oamenii  din partid. De la marea speranţă a liberalismului, cu studii în America, cu look modern Cîţu a devenit un personaj perfect ridicol, după doar câteva luni de criză politică, care s-a agăţat cu disperare de un fir de pai ca să supravieţuiască politic, iar Iohannis dă semne că renunţă la el.

Joi, 18 noiembrie 2021, după 2 luni şi jumătate de negociere, Nicolae Ciucă a fost votat în 5 minute de conducerea PNL. La final, Florin Cîţu a declarat că totul s-a făcut la propunerea sa. În realitatea este o golănie politică ieftină, crezând că noi suntem proşti, după ce, cu o zi înainte Cîţu l-a propus pe Dan Vâlceanu premier, apoi pe Ciolacu. După ce a şmecherit-o pe toate părţile, inclusiv cu propunerea – momeală Rafila, inventează cu o dezinvoltură demnă de Bălăceanca faptul că tot el ar fi avut şi ideea Ciucă. I-a bătut Dumnezeu pentru că s-au procopsit cu o belea cumplită de care, în tandem cu Dan Vâlceanu, nu o să scape multă vreme de aici în acolo fiindcă ştampila şi semnătura pentru un  eventual Congres este la Vâlceanu şi Vasilică Cîţu,   şi se pare că nu va fi aşa uşor, fără acordul preşedintelui şi a secretarului general al partidului.

Florin Vasilică Cîţu este media aritmetică a echipei câştigătoare fiindcă, după cum ne amintim, totul mergea bine în PNL când, la un moment dat, din senin, în luna mai au venit cu propunerea Cîţu şi s-au agăţat cu ghearele de ea, transformând practic o guvernare liniştită politic într-o luptă isterică, cu o miză exclusiv internă. Au făcut un mare tărăboi şi au dus partidul într-o situaţie penibilă, cu un preşedinte care a fost dat, după o săptămână jos de la guvernare, cu care nu mai ştiu ce să facă acum, care sabotează absolut orice intenţie a PNL de a-şi regăsi într-un fel noima la guvernare. Toate acestea au avut două cauze majore dictate: nevoia de a scăpa de USR şi de Orban. Planul de a scăpa de USR este un plan vechi, care are la bază o înţelegere complicitară, pe sub masă cu PSD şi care explică şi felul social-democraţilor de a face opoziţie de tip mieros, molâu şi destul de vătuit.

În acest sens, lucrurile au fost tranşate între PSD şi Cotroceni, adică Iohannis se înţelege mai bine cu PSD decât cu PNL. Prin urmare era de aşteptat, cel puţin aşa arătau lucrurile, cu toate luptele interne din PNL, ca Iohannis să vină peste capul lor şi să-l numească pe Ciucă. Pe de altă parte, la PSD nimeni nu s-a arătat prea dornic să intre la putere, şi-au făcut viteză doar aşa, pe cale oral, spunând că vor premier.

Cîţu evident îşi dă seama că în felul acesta va pierde puterea executivă şi pixul prin care dirija finanţele sau politica bugetară, care îi asigurau susţinerea în partid. Dânsul a ştiut foarte bine de ce nu voia să piardă poziţia de premier şi să rămână simplu preşedinte de partid, pentru că exact în această situaţie s-a aflat în războiul cu Ludovic Orban. L-a neutralizat cu astfel de avantaje pe domnul Orban, dar este limpede că premierul Cîţu nu voia să îi fie aplicată aceeaşi tactică pe care el a aplicat-o acum câteva luni ca să câştige şefia partidului. Din păcate, rotativa s-a pus în mişcare mai repede decât s-a aşteptat.

Dincolo de poziţia premierului, mizele mari ale discuţiilor sunt politicile fiscale. PSD vine să sărbătorească intrarea la guvernare oferind cadouri, oferind promisiuni, încercând să fie simpatic electoratului său şi nu numai. Tot auzim sintagme precum „taxa pe bogăţie”, „impozitul pe lux”, „taxa de solidaritate”, cuvinte care sună bine, dar în realitate nu vor schimba situaţia socială a categoriilor defavorizate din această ţară, nu vor aduce bunăstare pensionarilor care trăiesc la limita supravieţuirii şi care abia îşi strâng banii să supravieţuiască de la o zi la alta.

În România este nevoie de o reformă administrativă care trebuia făcută, însă metoda practicată de guvernele ultimelor decenii arată cam aşa: au mai adăugat, atunci când au ajuns la guvernare încă un strat de funcţionărime, de prieteni, de amante, de şoferi, de secretare pentru plimbatul hârtiilor. Aşa arată felul în care politicienii noştri şi-au imaginat reforma administrativă. În continuare, coloana vertebrală a statului român este hârtia, ştampila şi copia. Avem un stat clădit în străfundurile lui din dosarul cu şină. România este în acest moment mult în urmă, comparativ cu celelalte ţări europene, chiar şi cu ţările din jur, la care ne uităm cu superioritate.