România este în derivă, iar președintele vrea sa salveze planeta
Claudia ȘCHIOPU
În țara cu cea mai „spectaculoasă creștere economică”, în țara „fericirii”, cum zicea Vasilică Florin Cîțu, sunt cei mai mulți copii din UE expuși riscului de sărăcie și, implicit, de excluziune socială. România este pe primul loc în topul făcut de Oficiul European de Statistică, unde unul din trei copii sunt expuși acestui risc.
Am ajuns săracii Europeni. Decalajele adâncite dintre bogați și săraci au aruncat România în acest clasament al sărăciei, iar una dintre multele anomalii din această țară o reprezintă defazajul cronic al societății, capturată de baronii cu pensii speciale. Acele sume sfidător de mari pe care le primesc numai privilegiații acestei țări și pe care tot noi le plătim, fiindcă banii aceștia nu cad din cer rămân în continuare de neatinse, ba mai mult, ele cresc.
De peste 30 de ani ne confruntăm cu un stat paralel, stat pe care pensionarii acestei țări, foarte mulți dintre ei fiind părinții și bunicii noștri, l-au susținut și l-au clădit, și care așteaptă în continuare să își primească pensiile corecte. Din păcate recalcularea lor a rămas undeva în pom și pomul în aer pentru că, mai nou, copacii nu mai au nevoie de rădăcini. Bieții bătrâni ai României nu cer milă, nu cer nimic în plus, cer doar ceea ce li se cuvine după ce au muncit zeci de ani în condiții de nedescris, asigurând, cu efortul lor, energia din care s-a hrănit această țară pentru a merge înainte. Acum, ajunși la vârsta la care au nevoie să se simtă ocrotiți, respectați și apreciați se simt de fapt neputincioși, nedreptățiți, umiliți, batjocoriți și folosiți ca masă de manevră numai în campaniile electorale.
În România acești oameni, care trăiesc de la o lună la alta, se gândesc cu groază că nu vor putea fac față gerului care bate la ușă. Mulți dintre ei sunt nevoiți să mai pună încă o haină și încă o pătură, exact ca în cei mai negri ani ai dictaturii lui Ceaușescu sau se vor confrunta cu facturile uriașe pe care nu știu cum le vor achita sau de unde se vor mai împrumuta.
Vedem atât de multă nedreptate și atât de multă sărăcie în această țară atât de bogată, în fiecare zi satele devin tot mai îmbătrânite, pustii și lăsate fără speranță, pentru că toți cei în putere nu își mai văd viitorul aici, la ei acasă și ne întrebăm dacă băieții aceștia, care ne conduc, au habar de furia pe care ne-au stârnit-o. În tot acest scandal al facturilor, politicienii arată fiecare cu degetul vina în curtea altuia, ca într-un joc de tenis, în timp ce președintele statului are alte preocupări, legate de pinguinii puși în pericol de topirea ghețarilor sau de schimbările climatice ale globului. Omul vrea să salveze planeta, în condițiile în care, în România, 250 de mii de copii se duc în fiecare seară flămânzi la culcare pentru că nu au ce mânca. Iohannis ne arată din nou că nu are nici un dram de empatie față de poporul pe care-l reprezintă, preocupat doar cum să citească discursurile fluent românește, și spunând morocănos, l final, în bărbie: „Voi veghea situația din energie”. Când va face asta? Probabil după următoarea vacanță. Să îi spună cineva că între o partidă de golf și una de schi, președintele ar trebui să se uite și la problemele reale pe care le are România.
La întrebările dacă vom putea plăti sume uriașe pentru încălzire și energie electrică și cine este de vină pentru hoția anului din facturile care ne-au îngenuncheat, ministrul energiei îndeamnă românii să nu plătească facturile. Avem un stat gen agent constatator, care apare mereu după ce se întâmplă nenorocirea, absent și prost la fel ca și indivizii care îi populează instituțiile la comanda lor.
Creșterea dementă a facturilor provine de a o lege proastă făcută de PSD și PNL, și are efectele pe care le vedem. Simțim frig și lehamite, cu toții suferim din cauza incompetenței și a deciziilor imbecile luate de acești domni. Guvernul a reușit să pună cireașa pe colivă prin liberalizarea prețului la energie. Nimeni nu se întreabă câți copii și bătrâni trăiesc de la o zi la alta, câți bolnavi și câte femei însărcinate își duc traiul în suferință. Nu bate nimeni la ușa unui bătrân care trăiește din pensia de 1500 lei, să-l întrebe dacă mai trăiește sau este mort de frig, asta în timp ce la sediul Guvernului și al celorlalte instituții ale statului facturile sunt plătite din banii celor care stau acum în întuneric.
În România se moare în spitale, iar copiii și educația sunt la nivel de proiect de țară, de care s-a ales praful și pulberea. În afară de un draft și niște hârtii printate nu a rămas nimic nici din „România educată” a lui Iohannis. Zi de zi clasa politică din România torturează oamenii, bătrânii sunt chinuiți, aduși în degradare fizică și psihică de analfabeții din Guvern, disperați să se agațe de funcții, urlând înnebuniți să rămână la putere.
În România clasa politică a avut grijă să pună pe butuci inclusiv privații, care trag un semnal de alarmă fiindcă au început anul 2022 în trepidații foarte mari și privesc spre soluții. Un singur lucru este cert: în România sărăcirea a fost premeditată de clasa politică. Guvernul a comis-o cu bună știință ca să facă împreună cu furnizorii de energie o mare hoție, pentru că este și asta pe șpagă, normal. Din păcate domnii aceștia ne demonstrează în fiecare zi că nu au nici o treabă cu realitatea, sunt puși acolo doar pentru a ne încurca, nu să ne facă viața mai bună. Niciodată nu știm ceva clar de la ei, niciodată nu au niște termene asumate, niciodată nu se știe ora sau ziua exact, totul se face la ochi, și de obicei foarte prost. Mai avem puțin și ajungem la fundul sacului, doar că, pentru domnii care ne conduc se va mai găsi întotdeauna ceva de răzuit pe margine.